Terorism Informatic

INTRODUCERE

Prin aceasta lucrare se incearca tratarea unei probleme foarte importantă pentru sistemul de securitate românesc, prin cunoştinţele furnizate şi prin sugestiile aplicative în contextul cunoaşterii, prevenirii şi combaterii terorismului din România.

Primul capitolul, „INFRACȚIUNILE INFORMATICE ÎN CUPRINSUL SOCIO-POLITIC ACTUAL”, prezintă evoluţia, trăsăturile şi noile tendinţe de manifestare ale terorismului, aspecte fundamentate pe geneza şi mecanismele de dezvoltare a reţelei internet.

Argumentele conţinute în lucrare arată faptul că terorismul în sine a precedat strategia terorii exercitată de legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate şi, de-a lungul timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la terorismul virtual, în funcţie de gradul de civilizaţie la care a ajuns omenirea, prin mijloacele avute la dispoziţie peste tot în lume. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere, ucidere. Încă din primul capitol al lucrării se deschide orizontul cercetării sociologice printr-un studiu analitic al activităţilor entităţilor teroriste în spaţiul cibernetic, cu un uşor accent pe comunităţile de hackeri, din zona cărora provin în prezent principalele ameninţări la adresa securităţii. Este, de asemenea abordată latura motivaţională, revendicativă a acestora, componenta care determină lansarea atacurilor cibernetice, având conotaţii politice sau urmărind influenţarea unor instituţii guvernamentale sau internaţionale, în luarea unor decizii.

Aceste elemente sunt completate de o serie de analize în ceea ce priveşte teoria informaţiei, comunicarea acesteia mediată de reţelele de computere, ce definesc infrastructura informaţională, servicii sociale oferite ce pot fi afectate de menifestările teroriste, precum şi o serie de elemente în ceea ce priveşte securitatea informaţiei şi vulnerabilităţile acesteia.

În cadrul capitolului II al lucrării, „EXPLICAȚII ALE FENOMENULUI TERORIST DIN SPAȚIUL VIRTUAL, ÎN ACCEPȚIUNEA GENERALĂ”, pe baza unor modele şi teorii explicative, se incearca o nouă provocare în cercetarea violenţei şi anume agresivitatea cibernetică. Totodată se identifică o serie de surse de influenţare a agresivităţii, completate de teorii sociologice explicative ale devianţei, transpuse în perimetrul spaţiului cibernetic.

Totodată analiza terorismului cibernetic, prin prisma web-ului ca instrument de cercetare sociologică a surselor deschise, oferă posibilitatea înţelegerii manifestării fenomenului la adevăratele sale cote.

Capitolul III, „PREVENIREA, CERCETAREA ŞI COMBATEREA INFRACTIUNILOR CIBERNETICE” se constituie într-un puternic instrument aflat la îndemâna acelora chemaţi să prevină, cerceteze şi să combată fraudele informatice, în general şi actele de terorism cibernetic, în particular. Prin demersul ştiinţific, se identifică locul terorismului cibernetic în perimetrul delictelor informatice, printr-o analiză pertinentă a acestuia, inclusiv prin abordarea intersectării utilităţii spaţiului virtual cu interesele entităţilor teroriste, în ceea ce priveşte acţiunile de propagandă, recrutare, finanţare, comunicare, comandă şi control la distanţă a acestora.

În capitolul IV „PERCEPŢIA PUBLICĂ A FENOMENULUI TERORISMULUI CIBERNETIC ” sunt completate demersurile ştiinţifice lansate în precedentele capitole printr-un studiu al percepţiei publice asupra terorismului cibernetic.

Analiza de conţinut a aduce în prim plan reflecţia fenomenului pe o serie de site-uri internaţionale, dar şi naţionale, fiind reliefate demersurile entităţilor care au dezvoltat programe de analiză şi studiu a fenomenului terorismului cibernetic, zona socioeconomică din care provin acestea, cu o serie de proiecţii în incidentele de criminalitatea informatică, raportate la nivel European. De asemenea pornind de la analiza de conţinut s-a reuşit conturarea unui profil criminologic al delicventului cibernetic, cuantificând în acelaşi timp ameninţările reale a actiunilor fiecărui tip de delicvent.

În cadrul capitolului sunt abordate şi analizate o serie de opinii ale unui vast spectru de specialişti, prin constituirea unor grupuri de lucru. Astfel subcapitolul dedicat prezintă o radiografie a părerilor acestora în ceea ce priveşte percepţia fenomenului terorismului cibernetic, cu accent pe palierul delimitării acestuia în spectrul delictelor informatice. Opiniile specialiştilor au încercat să sprijine demersul ştiinţific în a demonstra că terorismul cibernetic reprezintă o nouă formă de manifestare a terorismului.

În cadrul capitolului final, „CONCLUZII ” se face o pertinentă analiză a concluziilor obţinute în care se pledează, îndreptăţit, pentru necesitatea adoptării unei Strategii Naţionale de Securitate Cibernetică, ca un instrument esenţial în planificarea şi organizarea activităţilor de prevenire, investigare, cercetare şi combatere a fenomenului, care riscă să ia amploare pe zi ce trece. De asemenea se subliniează necesitatea completării legislaţiei în vigoare privind prevenirea şi combaterea terorismului, astfel ca aceasta să se constituie într-un puternic instrument de luptă împotriva terorismului cibernetic.

CAPITOLUL 1

CAP. 1 INFRACȚIUNILE INFORMATICE ÎN CUPRINSUL SOCIO-POLITIC ACTUAL

1.1 Terorismul – Evoluție, definiţii, trăsături.

Rădăcinile terorismului se pierd undeva în istorie, iar realizarea unui studiu complet asupra apariţiei şi evoluţiei terorismului ar însemna practic parcurgerea întregii istorii a omenirii. De orice fel ar fi, terorismul s-a constituit întotdeauna într-un instrument al strategiei violenţei, duse până la limitele extreme.

Din punct de vedere istoric, terorismul a apărut în antichitate sub forma atentatului politic, considerat ca prima dintre practicile teroriste, iar în decursul vremii a marcat evoluţia şi istoria marilor imperii. Primele acte de terorism, concepute, planificate şi executate într-un plan tactic, se regăsesc în Orientul Antic, fiind atributul sectei “hasichim”, conducătorul acesteia Hassan Sabbach dirijând o serie de discipoli să se infiltreze la curţile diverşilor monarhi, să la cucerească încrederea, iar în urma ordinului primit să treacă la asasinarea suveranului, prin metode care să genereze panica şi haosul. Aceasta pare a fi originea asasinatelor de la Alamut care au zguduit califatul persan în secolul al XII – lea.

În decursul timpului tehnicile, metodele şi strategiile terorismului au evoluat căpătând tendinţe de fenomen. Au apărut, în consecinţă, în anii `70 deturnările curselor aeriene civile, în anii `80 au avut loc cu o frecvenţă din ce în ce mai mare explozii ale maşinilor capcană, pentru ca, începând cu anii `90 să ia amploare atentatele sinucigaşe.

După zona socio-economică unde acestea se produceau, prin exploatarea unor vulnerabilităţi sau resursele tehnologice ce puteau fi utilizate, au apărut clasificări şi împărţiri ale diferitelor forme de terorism: terorism aerian, terorism naval, terorism chimic, terorism biologic, terorism nuclear etc.