Tipuri și catagorii de pedepse penale

Introducerea

Ca toate sancţiunile juridice, sancţiunile de drept penal sunt consecinţele coercitive pe care legea le leagă de încălcarea perceptelor normelor penale. În esenţă ele sunt măsuri de constrângere specifice, pe care le atrage săvârşirea faptelor interzise de legea penală şi care funcţionează ca mijloc de restabilire a ordinii de drept încălcate şi de realizare a scopului reglementării juridice a relaţiilor de apărare socială. În cadrul acestei reglementări, sancţiunile de drept penal apar în genere ca o consecinţă firească a răspunderii penale, fiindcă pentru realizarea prin constrângere a ordinii de drept nu este suficient să se constate existenţa răspunderii penale, ci este necesară aplicarea măsurii de constrângere corespunzătoare pentru asigurarea autorităţii legii penale şi pentru împiedicarea încălcării ei în viitor. De aici rezultă şi importanţa temei investigate pentru că chiar din însăşi definiţia dreptului penal rezultă, că reglementarea juridică a relaţiilor de apărare socială, se realizează normativ prin interzicerea sub sancţiunii specifice a actelor de conduită individuală antisocială a membrelor societăţii. Dacă vorbim de actualitatea subiectului abordat atunci putem spune că cu toate ca instituţia pedepsei penale a existat încă di antichitate şi a fost pe larg studiată de-a lungul istoriei de doctrina de specialitate, actualitatea subiectului abordat nu este deloc epuizata, deoarece din importanţa instituţiei pedepsei penale rezultă că această instituţie necesită permanent o perfecţionare. La etapa actuală sistemul de pedepse penale trebuie să fie maxim de democratic, astfel că necesită o modernizare în ceia ce priveşte mijloacele şi metodele care sunt antrenate în reeducarea şi resocializarea infractorilor. Sancţiunile de drept penal apar deci ca elemente fundamentale ale reglementării juridice penale, fie că este vorba de raporturile juridice penale de conformare sau de cooperare, fie de raporturile de conflict sau de răspunderea penală. În cadrul celor dintâi sancţiunile sunt necesare pentru a exprima gravitatea abstractă a faptei interzise şi intensitatea avertismentului pe care legea îl adresează destinatarilor asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor sale. Prezenţa sancţiunilor în normele penale contribuie la realizarea fără constrângere a ordinii de drept, în cadrul raporturilor juridice de conformare. Asigurarea funcţiei preventive a legii penale constituie, fără îndoială, cea mai importantă contribuţie a sancţiunilor penale la realizarea ordinii de drept.

În Republica Moldova, instituţia pedepsei penale a fost cercetată în diverse articole publicate în presa de specialitate; în manualele recent editate şi în comentarii. Obiectul cercetării îl constituie legislaţia - internaţională şi naţională - care prevede răspunderea şi pedeapsa penală pentru săvîrşirea infracţiunilor.

Scopul cercetării reprezintă determinarea sistemului de pedepse penale accentul fiind pus pe categoriile de pedepse penale aplicabile persoanelor fizice şi juridice.

Sarcinile concrete ce au condus la realizarea scopului propus sunt:

- a supune unei analize juridico-penale detaliate şi argumentate cele mai importante tipuri de pedepse penale;

- a accentua cele mai reuşite definiţii din domeniul dreptului penal ce ţine de instituţia pedepsei penale;

- a defini noţiunile şi esenţa fiecărei tip de pedeapsă penală;

- a specifica evoluţia şi modernizarea instituţiei pedepsei penale în Republica Moldova;

- a fundamenta caracterul preventiv şi reeducator al pedepsei penale;

- a supune analizei comparate a infracţiunilor principale şi celor complimentare din cadrul sistemului de pedepse penale reglementate de legislaţie;

- a formula propuneri de lege ferenda în scopul eficientizării sistemului de pedepse penale.

Suportul investigaţiei derivă din obiectul, scopul şi sarcinile cercetării. Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării îl constituie tezele principale ale dreptului penal şi ale altor materii socio-umane care au fost puse la baza studiului.

Metodele şi procedeele folosite au fost determinate de caracterul variat şi vast al fenomenului supus cercetării. Investigarea s-a bazat pe studierea materialului legislativ existent în domeniu, folosind diversificat diverse metode generale şi speciale: metoda istorică, formal-logică, comparativă, sistemică, metoda analizei şi sintezei juridice, metoda tipologică, observarea, cercetarea de acte internaţionale şi decizii ale instanţelor internaţionale etc. pentru a trata în plan istorico-juridic, organizaţional, doctrina şi jurisprudenţa, legislaţia şi uzanţele internaţionale.