Traficul de copii - probleme de calificare și delimitare de alte infracțiuni

Întroducere

Actualitatea temei de cercetare. Traficul de ființe umane este o problemă globală și una dintre cele mai rușinoase infracțiuni care există, deoarece privează de demnitatea lor, milioane de oameni din întreaga lume. Traficanții înșală femei, bărbați și copii din toate colțurile planetei și le exploatează zilnic prin diferite forme. În timp ce cea mai cunoscută formă a traficului de persoane este exploatarea sexuală, sute de mii de victime sunt exploatate pentru muncă forțată, aservire domestică, cerșetorie sau prelevare de organe. Cu toate că este distribuit inegal între centrele și periferiile economiei mondiale, traficul de ființe umane afectează, practic, toate țările, fie ca stat de origine, de tranzit sau de destinație a victimelor traficului de ființe umane și constituie un sistem agresiv de control, de a profita în mod abuziv de avantajele și de exercitarea puterii asupra oamenilor.

Traficul de ființe umane este o infracțiune gravă asupra drepturilor fundamentale ale omului și a demnității umane. Acesta implică exploatarea și comercializarea victimelor de către infractori ca mărfuri în unicul scop de a obține un câștig financiar, fiind considerate de traficanți doar „o afacere” ce, în schimb, afectează grav sănătatea, bunăstarea și securitatea victimelor sale. Această infracțiune are adesea un caracter transnațional și implică victime de toate vârstele si genurile și, datorită naturii sale, este greu de descoperit și investigat.

Din punct de vedere statistic, traficul de copii reprezintă o componentă substanțială a traficului de ființe umane din Moldova, peste o treime dintre victimele traficului de ființe umane fiind minori.

Am putea afirma că trafiul de copii este o problemă majoră, care reprezintă un pericol serios pentru valorile democratice. În pofia numeroaselor bariere existente și a măsurilor întreprinse, această problem nu a dispărut de pe fața pământului, ci doar s-a manifestat și se manifestă prin noi forme, acest lucru find inflențat atât de un șir de procese obiective ce au loc în comunitatea mondială — globalizarea, creșterea mobilității umane, informatizarea ș.a., cât și de tendința trafianților de a evada din vizorul instanțelor de control.

În zilele noastre copiii continuă să fie folosiți ca un simplu obiect de cumpărare-vânzare, ei sunt impuși să presteze servicii sexuale și să lucreze în sectoare ale economiei tenebre din diferite țări, sunt exploatați în calitate de menajere, folosiți ca momeală în calitate de cerșetori, ca donatori de organe pentru transplant, în activitatea criminală, conflcte militare ș.a.m.d. Pentru organizarea unei contracarări efiiente a acestui fenomen mondial e necesar a cunoaște toate aspectele lui, factorii de inflență, precum și tendințele de evoluție.

Traficul de copii reprezintă o activitate criminală care se soldează cu urmări dezastruoase nu numai pentru victime ci și pentru întreaga societate. Evident pentru stoparea acestui flagel, atât comunitatea internațională, cît și țările nemijlocit afectate, în parte, au depus eforturi considerabile în scopul stopării acesteia. Astfel, la nivel internațional au fost implementate un șir de mecanisme juridice în domeniul prevenirii și combaterii traficului de ființe umane/copii.

Legislația privind prevenirea și combaterea traficului de copii este relativ nouă, iar experiența în implementarea acesteia este redusă.

La momentul actual Republica Moldova are un set legislativ comprehensiv privind fenomenul traficului de copii, iar cadrul instituțional pentru implementarea prevederilor legale a început să se dezvolte. Unități de poliție specializate în prevenirea și combaterea traficului de ființe umane operează la nivel raional, în timp ce la nivel național a fost înființat Comitetul Național pentru Combaterea traficului de ființe umane care coordonează și monitorizează implementarea Strategiei naționale de prevenire și combaterea traficului de ființe umane și a Planului de acțiuni privind implementarea acesteia.

Unele instituții ale statului au început să acorde importanță fenomenului, dezvoltând programe sau departamente specializate. Referitor la procesul de reintegrare și reabilitare a victimelor, ONG-urile au dezvoltat servicii speciale, având echipe multidisciplinare de specialiști pregătiți pe problema traficului de copii. Reintegrarea și reabilitarea copiilor victime ale traficului se realizează în concordanță cu nevoile speciale și caracteristicile copiilor.

Există însă și puncte slabe în procesul complex de reabilitare și reintegrare a copiilor traficați în scopul exploatării. În primul rând nu există adăposturi specializate pentru copiii victime, datorită lipsei resurselor financiare. Acest fapt face și mai dificil procesul de reintegrare și reabilitare a copiilor traficați. Copiii sunt cazați în adăposturi pentru victimele adulte sau în centre de plasament, împreună cu copiii lipsiți de îngrijire părintească, ori în centre destinate protecției victimelor violenței domestice. În general, instituțiile se adresează tuturor formelor de trafic de ființe umane, fără a acorda o atenție specială traficului de copii.

La nivelul instituțiilor statului, serviciile sociale publice destinate copiilor victime ale traficului nu sunt dezvoltate, chiar dacă Planul Național prevede crearea unor adăposturi și stipulează dreptul la asistență juridică, medicală, socială și psihologică.

Numărul scăzut al condamnărilor poate fi explicat prin complexitatea fenomenului traficului de copii, rețelele de traficanți fiind bine organizate și dificil de neutralizat. De cele mai multe ori recrutorul este o persoană cunoscută, iar victima se teme să depună plângere împotriva acestuia. Unele victime își retrag plângerile în timpul procesului datorită amenințărilor traficanților ori pentru că le este teamă să recunoască în fața familiei ceea e li s-a întâmplat (încercând să evite respingerea publică).