Tratatul de la Varșovia - tratat de prietenie, colaborare și asistență mutuală

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă se doreşte a fi o relatare a unor evenimente relativ recente care şi-au pus amprenta puternic asupra României, şi în special a Armatei. Repet, lucrarea se doreşte a fi o relatare şi în niciun caz o analiză a evenimentelor pentru că nimeni nu are dreptul de a judeca istoria, fără a fi părtaş, şi fără a fi trăit în acele vremuri.

Conţinutul lucrării tratează două perioade importante: România în perioada comunistă şi România în perioada postcomunistă, şi implicit schimbările care au afectat Armata României, perioade redate prin ochii celor două mari blocuri mondiale, cei doi poli în jurul cărora gravitează evenimentele mondiale: S.U.A. alături de NATO pe de o parte şi Federaţia Rusă de cealaltă parte.

Primul capitol tratează România în cadrul Tratatului de la Varşovia, atât din punct de vedere politic, economic cât şi militar. Lucrarea începe cu prezentarea conjuncturii care a determinat intrarea României în cadrul Tratatului, continuă cu prezentarea aspectelor şi situaţiilor tensionate din cadrul Tratatului, obligaţiile României, dar conferă şi informaţii despre destrămarea Tratatului.

Al doilea capitol tratează parcursul României, imediat după Revoluţia din 1989, perioadă de aproape 18 ani de tranziţie din România care a ridicat numeroase semne de întrebare asupra necesităţii şi eficienţei reformei din domeniile socialului, economicului, juridicului, culturalului, etc. Una din problemele cu care România s-a confruntat după decembrie ’89 a fost cum să-şi vindece cât mai repede ,,rănile’’ provocate de perioada comunistă şi mai ales ce reforme sunt necesare regăsirii drumului către democraţie.Sunt relatate modificările şi eforturile susţinute pentru a adera la NATO, dar şi pentru integrarea UE. Sunt prezentate aspecte referitoare la modificarea legislaţiei, la înzestrarea Armatei, şi prezintă paşii aderării la cele două organizaţii majore, care astăzi se prezintă a fii apăratorii democraţiei şi stabilităţii mondiale.

În capitolul trei se regăseşte studiul de caz care prezintă atât cel de-al doilea război din Golf, cât şi contribuţia şi implicarea Armatei României, lucru care dovedeşte atât capabilităţile şi profesionalismul armatei, cât şi încrederea de care se bucură aceasta, acest lucru realizându-se prin deplina integrare în structurile NATO şi UE, dar şi faptul că tranziţia s-a încheiat, la capitolul armată lucrurile fiind pozitive.

De ce o întoarcere în trecut- Pentru că istoria se repetă şi putem învăţa din propriile greşeli, pentru că trecutul este un izvor nesecat de idei, învăţăminte şi soluţii pentru problemele cu care ne confruntăm.

În acest sens mi-am propus o reactualizare a unor momente a căror valoare istorică este de necontestat şi de neuitat pentru România.

TRATATUL DE LA VARŞOVIA-TRATAT DE PRIETENIE, COLABORARE ŞI ASISITENŢĂ MUTUALĂ

1.1.Contextul politic

Tratatul de la Varşovia a fost alianţa politico -militară a statelor socialiste, din Europa, aliate ale Uniunii Sovietice şi aflate în sfera ei de influenţă. Ţările membre au folosit uriaşul ei potenţial militar şi au căutat să se apere în comun în condiţiile existenţei pe continent a unui bloc militar rival.

Istorici şi politologi caută să descifreze cât mai multe din tainele care se ascund în spatele acestei aparent puternice organizaţii politico-militare: care au fost raţiunile înfiinţării ei, scopurile, acţiunile şi eficienţa acestora în cei peste 35 de ani de existenţă.

Actul de constituire a Organizaţiei - numit Tratatul de Prietenie, Colaborare şi Ajutor Reciproc - s-a semnat la Varşovia la 14 mai 1955 de către persoanele împuternicite cu autoritatea supremă în U.R.S.S., Polonia, Ungaria, R.D. Germană, Cehoslovacia, România, Bulgaria şi Albania (care s-a retras în 1968). Toţi istoricii sunt de acord că Tratatul s-a dorit o replică la Tratatul Nord-Atlantic (N.A.T.O.), înfiinţat încă din 1949. În subsidiar, Pactul de la Varşovia era şi un instrument la dispoziţia liderilor de la Kremlin - de cele mai multe ori în acord cu liderii comunişti din ţările semnatare - de a impune si menţine, într-o zonă bine delimitată, un sistem de valori cât mai apropiat de cel existent în U.R.S.S. şi, prin aceasta, de a asigura influenţa si dominaţia acestei superputeri într-un spaţiu cât mai larg. În acest fel, echilibrul geopolitic şi geostrategic instituit la sfârşitul războiului se putea menţine chiar în condiţii precare şi într-o dinamică având mereu tendinţa de a scăpa de sub control şi de a căpăta o dezvoltare independentă.