Uzucapiunea - Mod originar de dobandire a dreptului de proprietate

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Uzucapiunea - Mod originar de dobandire a dreptului de proprietate.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 72 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Lect. univ. drd. Mirela Costache

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE 4
CAPITOLUL 1 8
ISTORICUL, REGLEMENTAREA ÎN DREPTUL ROMÂNESC ȘI COMPARAT ȘI JUSTIFICAREA INSTITUȚIEI PRESCRIPȚIEI ACHIZITIVE 8
1.1. Evoluția reglementării prescripției achizitive 8
1.1.1. Prescripția achizitivă în dreptul roman 8
1.1.2. Uzucapiunea în vechiul drept românesc și în Codul Civil 11
1.1.3. Uzucapiunea după Codul civil austriac și dreptul cutumiar maghiar 12
1.2. Unele referiri la uzucapiune, în cazul succesiunii legilor în timp 13
1.2.1. Uzucapiunea începută înainte de 15 septembrie 1943 13
1.2.2. Uzucapiunea începută în perioada 15 septembrie 1943 - 12 iulie 1947 13
1.2.3. Uzucapiunile începute după 12 iulie 1947 13
1.2.4. Uzucapiunea sub incidența Legilor nr. 58 și 59 din 1947 14
1.3. Utilitatea și justificarea instituției 14
1.4. Prescripția achizitivă și prescripția extinctivă 15
CAPITOLUL 2 16
POSESIA - CONDIȚIE GENERALĂ A UZUCAPIUNII 16
2.1. Noțiune 16
2.2. Caracterele posesiei 17
Aceste caractere se exprimă în următoarele reguli: 17
2.3. Elementele posesiei 17
2.3.1. Considerațiuni generale 17
2.3.2. Elementul material - corpus 18
2.3.3. Elementul intențional - animus 18
2.4. Viciile posesiei 19
2.4.1. Discontinuitatea posesiei 20
2.4.2. Violența 21
2.4.3. Clandestinitatea 21
2.4.4. Precaritatea 22
2.5. Posesia, condiție esențială a uzucapiunii 23
CAPITOLUL 3 26
UZUCAPIUNEA ÎN CODUL CIVIL ROMÂN 26
3.1. Domeniul de aplicare al uzucapiunii 26
3.2. Felurile uzucapiunii 28
3.2.1 Uzucapiunea de 30 de ani 28
3.2.2. Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani 29
3.3.Calculul termenelor de prescripție achizitivă 33
3.3.1. Începutul și sfârșitul termenelor de prescripție achizitivă 33
3.3.2. Întreruperea termenului de prescripție achizitivă 34
3.3.3. Suspendarea cursului prescripției achizitive 36
3.3.4. Joncțiunea posesiilor 37
3.4.Efectele uzucapiunii 39
CAPITOLUL 4 41
UZUCAPIUNEA ÎN SISTEMUL DE CARTE FUNCIARĂ 41
4.1. Scurt istoric 41
4.2. Uzucapiunea tabulară 42
4.3. Uzucapiunea extratabulară 45
CAPITOLUL 5 48
UZUCAPIUNEA ÎN CONTRA CĂRȚII FUNCIARE 48
5.1. Domeniul de aplicare a prescripției prevăzută de art. 28 din Decretul lege nr. 115/1938 48
5.2. Condițiile uzucapiunii împotriva cărții funciare 49
5.2.1. Decesul sau renunțarea titularului înscris 49
5.2.2. Exercitarea unei posesii utile 50
5.2.3. Împlinirea termenului de 20 de ani 51
5.3. Efectele uzucapiunii de 20 de ani 52
5.3.1. Dreptul de a invoca uzucapiunea 52
5.3.2. Procedura de înscriere a dreptului 52
5.3.3. Caracterul constitutiv al înscrierii 55
CAPITOLUL 6 58
UZUCAPIUNEA ÎN SISTEMUL LEGII NR. 7/1996 58
CAPITOLUL 7 59
UZUCAPIUNEA ÎN SISTEMUL NOULUI COD CIVIL 59
Corelativ, dreptul de proprietate privată se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin nefolosire. El poate fi însă dobândit de către o altă persoană prin uzucapiune sau într-un alt mod, în cazurile și condițiile anume determinate de lege. 61
CONCLUZII 63
BIBLIOGRAFIE 67

Extras din document

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Prezenta lucrare de licență ” Uzucapiunea mod originar de dobândire a dreptului de proprietate” este structurată în șapte capitole care tratează probleme de interes cu privire la titlul temei.

Capitolul 1 intitulat ”Istoricul, reglementarea în dreptul românesc și comparat și justificarea instituției prescripției achizitive”, tratează importanța și necesitatea prescripției achizitive în dreptul roman, tratează instituția uzucapiunii în vechiul drept românesc, în Codul Civil Român, în codul civil austriac si în dreptul cutumiar maghiar; coduri ce au avut o influență pregnantă de-a lungul timpului în instanțele de pe teritoriul țării noastre. În acest prim capitol facem referire la uzucapiune în diferite perioade de timp în cadrul unor regimuri politice si a unor factori externi puternici din punct de vedere decizional. Am tratat uzucapiunea începută înainte de 15 septembrie 1943; uzucapiunea începută în perioada 15 septembrie - 12 iulie 1947, uzucapiunile începute după data de 12 iulie 1947 și nu în ultimul rând uzucapiunea sub incidența legilor nr. 58 și 59 din 1947. Capitolul I în încheiere tratează utilitatea și justificarea instituției și prescripția achizitivă și prescripția extinctivă.

Capitolul 2 poartă denumirea de ”Posesia - condiție generală a uzucapiunii” și prezintă noțiunea de posesie, caracterele ei, elementele constitutive ale unei posesii; elementul material și elementul intențional; viciile posesiei, discontinuitatea posesiei, violența, clandestinitatea și precaritatea. Posesia fiind cea mai importantă și mai vitală condiție a uzucapiunii, merită o atenție deosebită. În acest capitol surprindem definițiile posesiei din Codul Civil Român încă de pe timpul când posesia era considerată doar a fi o simplă deținere a unui lucru. Viciile posesiei prezintă importanță deoarece în prezența acestora uzucapiunea nu-și mai produce efectele juridice. Pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie să fie utilă, adică să aibă unele calități sau să fie lipsită de vicii. Calitățile sunt: o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar. Viciile posesiei fiind discontinuitatea, violența, clandestinitatea si precaritatea; precaritatea fiind mai mult decât un viciu al posesiei, lipsind elementul subiectiv, adică intențional. Fără însăși posesia bunului nu putem vorbi de uzucapiune, de aceea acest capitol are o importanță deosebită în demersul nostru cu această lucrare.

Capitolul 3 denumit generic ”Uzucapiunea în codul civil român” tratează noțiunea și domeniul de aplicare al uzucapiunii, felurile sale, calculul termenelor de prescripție achizitivă, începutul și sfârșitul termenelor de prescripție achizitivă; cât și întreruperea termenului de prescripție achizitivă. Mai avem tratat suspendarea cursului prescripției achizitive cât și joncțiunea posesiilor. Efectele uzucapiunii sunt de interes general deoarece ele modifică întreaga stare juridică atât a bunului mobil sau imobil uzucapat cât și a proprietarului decăzut din drepturi pentru dezinteresul asupra lucrului propriu; în condițiile legii.

Condiție ca un bun sa poată fi uzucapat este ca bunul să se afle în circuitul civil, adică să nu fi fost declarat inalienabil. Bunurile care fac parte din domeniul public nu vor putea fi dobândite prin uzucapiune. Anterior perioadei începute din 1945 și până în 1989, uzucapiunea era unul din modurile esențiale de dobândire a dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale principale. Începând de la intrarea în vigoare a Legilor 58/1974 și 59/1974, instanța supremă a hotărât că dreptul de proprietate asupra terenurilor nu mai poate fi dobândit prin uzucapiune. Codul civil român reglementa două forme de prescripții achizitive: una generală, de drept comun pentru împlinirea căreia nu era necesară decât o posesie obișnuită exercitată pe durata a 30 de ani (art. 1890-1894), și cea de a doua specială, pentru care termenul era redus la 10 până la 20 de ani (art. 1895-1899), având în vedere calitățile cerute posesiei, respectiv de a fi fost exercitată în temeiul unui just titlu și cu bună credință.

Efectul principal al uzucapiunii este că posesorul dobândește dreptul de proprietate, sau după caz, devine titularul unui alt drept real. Uzucapiunea conduce la respingerea unei acțiuni în revendicare a fostului proprietar. Din acest punct de vedre, uzucapiunea apare ca o sancțiune a neglijenței fostului proprietar care s-a dezinteresat de bunul său, chiar dacă acțiunea în revendicare cu privire la bunuri imobile este imprescriptibilă.

Capitolul 4, denumit generic ”Uzucapiunea în sistemul de carte funciară”, tratează noțiunea de carte funciară, uzucapiunea tabulară și uzucapiunea extratabulară. Publicitatea prin cărțile funciare se aplică în Transilvania, Banat și Bucovina; deoarece din punct de vedere istoric evoluția legislativă s-a prezentat astfel: începând cu 22 iunie 1943, prin Legea nr. 389/1943, a fost extinsă aplicarea Codului civil român și în Transilvania, fiind scoase din vigoare Codul civil austriac și legile maghiare. În Nordul Transilvaniei care fusese răpit României prin Dictatul de la Viena în 1940, extinderea legislației românești a avut loc prin Legea nr. 260/1945. În sistemul legislației maghiare uzucapiunea era de 32 de ani, iar în condițiile Codului civil austriac de 30 de ani. Uzucapiunea opera de plin drept, fără intabulare la cartea funciară.

În Bucovina uzucapiunile începute și împlinite înainte de 1938 au fost guvernate de Codul civil austriac, iar cele începute înainte de această dată și împlinite după 15 octombrie 1938, trebuiau să îndeplinească cerințele Codului civil austriac și Codului civil român.

Fisiere in arhiva (1):

  • Uzucapiunea - Mod originar de dobandire a dreptului de proprietate.docx

Bibliografie

I. Tratate, cursuri universitare
1. Bîrsan, Corneliu (2001). Drept civil. Drepturi reale principale. București: All Beck.
1. Boar, Ana (1999). Uzucapiunea, prescripția, posesia și publicitatea drepturilor reale, București: Lumina Lex.
2. Cantacuzino, Matei (1921). Elementele dreptului civil român, București: Cartea Românească.
3. Carbonnier, J.(1983). Droit civil. Les biens, tom 3, Paris: Presses Universitaries de France, ed. a XI-a.
4. Cătuneanu, I. C.(1927). Curs elementar de drept roman, București: Cartea Românească.
5. Costin, Mircea (1982). Marile instituții ale dreptului civil român, Cluj-Napoca: Dacia.
6. Codul Civil General Austriac (1921), traducere de Ioan, Corjescu, București: Imprimeria statului.
7. Dimitrie, Alexandresco (1962). Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil roman, Atelierele grafice Socec, Tomul III, Partea I, Cartea II, Titlul II, Capitolul I.
8. Dimitrie, Alexandresco (1909). Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român, vol IX, București: Arhivele grafice Socec.
9. Fekete, Gh., Zinveliu, Ion (1969). Drept civil. Drepturi reale, București: Editura Didactică și Pedagogică.
10. Gherasim, Dimitrie (1986). Teoria generală a posesiei în dreptul civil român, București: Academiei.
11. Hamangiu, Constantin, Rosetti-Bălănescu, Ion, Băicoianu, Alexandru (2002). Tratat de drept civil român, București: All Beck.
12. Hamangiu, Constantin, Georgean, Nicolae (1930). Codul civil adnotat vol XI, București: Arhivele grafice Socec.
13. Hanga, Vladimir (1978). Drept privat roman, București: Editura didactică și pedagogică.
14. Ionașcu, Traian, Brădeanu, Salvator (1978). Drepturile reale principale în Republica Socialistă România, București: Academiei.
15. Ionașcu, Traian, Brădeanu, Salvator (1979). Drepturile reale principale, București: Academiei.
16. Ionașcu, Traian (1942). Ideea de aparență și rolul său în dreptul civil român modern, București.
17. Lucian, Ioan (1997). Drepturi reale, Brașov: Omnia-Uni.
18. Luțescu, G.N. (1947). Teoria generală a drepturilor reale, București.
19. Molcuț, Emil, Oancea, Dan(1993). Drept roman, București:Casa de editură și presă „Șansa” SRL.
20. Mihuță Ioan (1976). Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem și a altor instanțe, pe anii 1969-1975, București: Științifică și Enciclopedică.
21. Mihuță, Ioan (1992) Culegere de practică judiciară civilă pe anul 1991, Tribunalul Municipiului București, București: Șansa S.R.L.
22. Mureșan, Mircea, J. Kocsis(1995). Drept civil. Succesiunile. - privire sintetică -, Cluj-Napoca: Cordial Lex.
23. Planiol, M., Ripert, G. (1952). Droit civil français, tom III, Les biens, Paris: Librarie Générale de Droit et Jurisprudence.
24. Pop, Liviu (1993). Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, vol. II, Iași: Ed. Fundației „Chemarea".
25. Pop, Liviu (1987). Teoria generală a drepturilor reale, Universitatea din Cluj-Napoca.
26. Pop, Liviu (1996). Dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale, București: Lumina Lex.
27. Romoșan, Ioan, P.(1996). Drept civil,.Drepturile reale, Oradea: Imprimeria de Vest.
28. Ripert, G.(1949). La règle morale dans les obligations civiles, Paris: Librarie Générale de Droit et Jurisprudence.
29. Turuianu, Cristina, Turuianu, Corneliu (1998). Practică judiciară adnotată, București : All Beck.
30. Safta-Romano, Eugeniu (1993). Dreptul de proprietate privată și publică în România, Iași: Graphix.
31. Stătescu, Constantin, Bîrsan, Corneliu (1980). Teoria generală a drepturilor reale, Universitatea București.
32. Stătescu, Constantin, Bîrsan, Corneliu (1992). Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, București: ALL.
33. Tomulescu, Constantin, Ștefan (1973). Drept privat roman, București: Tipografia Universității.
34. Toader, Camelia, Nicolae, Marian, Popescu, Rasvan, Dumitrache Bogdan (2004). Instituții de drept civil. Curs selectiv pentru licență, București: Universul Juridic.