Violența și agresivitatea în spațiul școlar

INTRODUCERE

Tema aleasa pentru acesta lucrare sa născut din ideea că nicio violenţă asupra copiilor nu este justificată; si ca toate violenţele asupra copiilor pot fi prevenite. Aceasta problema a perioadei pe care o trăim este din ce în ce mai accentuată. Violenţa între şi asupra copiilor are mai mult cauze şi se manifestă în diferite moduri.

Nicio violenţă împotriva copiilor nu este justificată. Copiii nu ar trebui niciodată să beneficieze de mai puţină protecţie decât adulţii. Toate formele de violenţă asupra copiilor pot fi prevenite. Statele ar trebuie să investească în politici bazate pe dovezi şi în programe care să se adreseze factorilor care dau naştere violenţei asupra copiilor şi au principala responsabilitate să susţină drepturile copiilor la protecţie şi accesul la servicii şi să sprijine familiile pentru a fi capabile să asigure îngrijirea copiilor într-un mediu sigur.

Vulnerabilitatea copiilor la violenţă este legată de vârsta acestora şi de capacitatea lor în dezvoltare. Unii copii sunt mai vulnerabili din cauza sexului, rasei, originii etnice, dizabilităţii sau statutului social. Copiii au dreptul să-şi exprime opiniile şi aceste opinii să fie luate în considerare în implementarea politicilor şi programelor.

Cazurile de evenimente negative la unităţile de învăţământ sunt abundente în presa româneasca, începând cu cele mai puţin grave până la cele de o violenţă maxima.

Conform unui studiu internaţional efectuat de Organizaţia Mondiala a Sănătăţii în 37 de tari, România este nominalizată pe primele locuri la violenţa în scoli. Peste jumătate din profesorii români raportează acte de huliganism la orele lor sau au nevoie de protecţie pentru securitatea lor sau a altor elevi.

În prezent, totuşi, problema agresiunii şi violenţei în şcoală a depăşit spaţiul şcolar, generalizând manifestările violenţei şi în alte contexte care pana nu demult păreau sigure. Formele de agresiune asociate cu noile tehnologii, precum Internet-ul şi telefoanele mobile, sau prezente în relaţiile dintre alţii, apar frecvent în mass media.

Violenţa în şcoli este un fenomen care frământă toate societăţile şi ea se produce la toate şcolile de diferite niveluri. Spectrul ei este extrem de larg manifestându-se pe scară largă în relaţia elevi-elevi pana la profesori-elevi.

Pe de-o parte, fenomenul nu este legat de rata criminalităţii, a divorţurilor sau de procentul minoritarilor etnice. Dar pe de altă parte aceste situaţii sunt în conexiune cu indicatorii sociali, cum ar fi privările economice, vârsta, calitatea sistemului şcolar etc.

CAPITOLUL I

1. VIOLENŢA ŞI AGRESIVITATEA ÎN SOCIETATEA UMANĂ

Evoluţia societăţii contemporane, evidenţiază faptul că, în pofida intensificării intervenţiilor statului, justiţiei şi administraţiei în acţiunea de prevenire si combatere a delicventei juvenile şi criminalităţii, asistam la o extensie a actelor de violenta si agresivitate, îndreptate împotriva persoanelor, patrimoniului public sau privat. În România de azi, fenomenul de violentă juvenilă reprezintă o problema sociala complexa, ale cărei modalităţi de manifestare, consecinţe sociale şi moduri de soluţionare interesează atât factorii instituţionalizaţi de control social cât şi opinia publica. Este important de remarcat şi faptul că inegalităţile sociale dintre indivizi şi grupurile sociale, crizele economice, inflaţia, sărăcia, şomajul generează stări conflictuale şi tensiuni sociale.

Una dintre marile probleme ale umanităţii a constituit-o problema violenţei şi agresivităţii umane, a acelor tipuri de personalităţi pentru care agresivitatea şi violenţa le apar ca cele mai corespunzătoare pentru existenţa şi supravieţuirea socială. etc.

Războaie, atentate, lupte ( atât pe stradă cât şi în arenă ), abuzurile ( ale adulţilor sau ale copiilor ) sunt doar câteva dintre ştirile pe care le găsim zilnic în ziare şi revistele pe care le citim, la televizor sau la radio.

De când fenomenul agresivităţii face ravagii în viaţa oamenilor, studierea lui capătă o semnificaţie personală sau socială din ce în ce mai mare. Scopul general şi mai ales interesul crescut pentru studierea agresivităţii, în toate formele ei, porneşte de la premisa că prin înţelegerea modului în care comportamentul agresiv se produc, şi mai ales de ce se produce el, putem dezvolta şi modalităţile adecvate pentru reducerea lui atât în propria noastră viaţă cât şi în societate.

Fiinţele umane vin în lume cu o zestre biologică ereditară şi cu posibilităţi, capacităţi care mai târziu îi vor influenţa, cu siguranţă, tendinţele comportamentale. Încă din copilărie, oamenii învaţă lucruri despre agresivitate prin observarea altora sau prin propria experienţă trăită. Interacţionând permanent cu mediul fizic şi social, oamenii sunt adesea frustraţi, atacaţi, ofensaţi prin stimuli “ nocivi “, abuzaţi sau dezechilibraţi prin experienţe traumatizante. În acest fel ei devin agresaţi sau agresori în funcţie de contextul situaţional. Dar oamenii nu numai că acţionează ci şi interacţionează, gândesc. Interpretarea pe care ei o dau evenimentelor influenţează felul în care ei acţionează asupra acelor evenimente atât în prezent cât şi în viitor.

Astfel agresivitatea cu formele ei şi-a făcut loc în viaţa noastră de zi cu zi din nevoia fiecăruia dintre noi de a găsi modalităţi de reducere a disconfortului psihic legat de actele agresive. Pentru că atunci când un comportament sau act agresiv a cauzat agresorului disconfort psihic, acest lucru se va întâmpla, cu siguranţă şi în viitor. De aceea, individul nu va face altceva decât să găsească o scuză bună pentru remuşcările, vina sau reproşurile pe care şi le va face în urma unui act agresiv. Aceste scuze sunt acceptate adesea şi de către ceilalţi membrii ai societăţii, fie pentru că au fost sau vor fi la rândul lor agresori, fie că este modalitatea cea mai comodă şi mai convenabilă pentru adaptarea la diferite situaţii cotidiene încărcate de tensiune .