Aspecte privind evoluția calității apei mării în zona Mamaia Nord - Constanța cu ajutorul multiparametrului PCD 6500

Capitolul I Noțiuni introductive

1.1 Marea Neagră- Generalități

Conform definiției lansate de Biroul Hidrografic Internațional în anul 1952, unanim acceptată în prezent, Oceanul Planetar (World Ocean, Ocean Mondial,Weltmeer) este totalitatea oceanelor, mărilor mediterane si mărilor marginale de pe Terra.

Oceanele sunt bazine de dimensiuni mari situate între continente, cu fundul dezvoltat pe crustă oceanică și pe crustă continentală, în care există circulație majoră de suprafață, verticală și de adâncime, și care prezintă interacțiuni intense acvatoriu-atmosferă. Sunt cunoscute unanim trei oceane: Pacific, Atlantic și Indian.

Mările mediterane sunt bazine cu dimensiuni mai mici decât ale oceanelor, situate între continente, separate de oceanul alăturat prin una sau mai multe strâmtori, cu fundul dezvoltat pe crustă continentală și pe crustă oceanică, cu circulație de suprafață locală, cu interacțiuni moderate mare-atmosferă. După dimensiuni sunt mări mediterane mari (M. Mediterană, Mediterana Americană, Mediterana Austral-Asiatică) și mediterane mici ( M. Baltică, M. Roșie). Mările mediterane sunt alcătuite dintr-un număr variabil de bazine, mai mult sau mai puțin deschise față de bazinul principal, legate între ele prin schimburi de apă. Din acest punct de vedere, în cadrul mărilor mediterane sunt identificate bazine deschise (de exemplu, M. Alboran, M. Tireniană, M. Adriatică , M. Ionică, din Mediterana Europeană) și bazine semiînchise (de exemplu, M. Egee, M. Neagră, M. Marmara, din aceeași Mediterană Europeană).

Mările marginale sunt bazine larg deschise față de oceanul alăturat, cu fundul dezvoltat mai ales pe crustă continentală, multe fiind mări de șelf, având relații strânse cu oceanul lângă care se află.

Mările semiînchise sunt mări racordate la marele sistem global care este Oceanul Planetar printr-o strâmtoare sau printr-o succesiune de strâmtori și bazine de dimensiuni mici.

Oceanul Planetar este un un sistem global dinamic și foarte complex care integrează funcționarea a patru subsisteme: bazinul cu relieful său dezvoltat pe litosferă, acvatoriul, biosfera și subsistemul socio-economic.

Sistemul Oceanului Planetar este cuplat cu atmosfera, împreună cu care formează un suprasistem a cărui structură și funcționare asigură menținerea unui mediu propice vieții pe planeta noastră.

Privind prin prisma definițiilor de mai sus, Marea Neagră este o mare semiînchisă ( Semi-Enclosed Sea), componentă a Mării Mediterane (Mediterana Europeană sau Mediterana Eurafricană), de al cărui bazin principal se leagă prin mai multe strâmtori și bazine: Str. Bosfor, M. Marmara, Str. Dardanele și M. Egee.

Marea Neagră nu poate fi o mare continentală, deoarece:

-are bazinul dezvoltat atât pe crustă continentală, cât și pe crustă oceanică;

-morfologia bazinului este asemănătoare cu cea a bazinelor oceanice (este frecvent considerat un ocean miniatural), cu margini continentale și câmpie abisală;

-acvatoriul se află în relații active de schimb cu Marea Mediterană și prin aceasta cu restul Oceanului Planetar.

Marea Mediterană, cu bazinele sale componente, inclusiv Marea Neagră, reprezintă 43% din totalul suprafeței mărilor europene, fără a lua în calcul apele Oceanului Atlantic de Nord.

Nr. Crt. Marea Tipul mării Suprafața km² %

1 Mediterană Mare mediterană mare 2 971 000 43

2 Barents Mare marginală 1 440 000 21

3 Norvegiei Mare marginală 1 385 000 20

4 Nordului Mare marginală 575 000 8