Evaluarea impactului asupra mediului pentru investiția extinderea rețelei de alimentare cu apă în localitățile Putna și Ivancesti, Județul Vrancea

INTRODUCERE

Prin evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM) se ințelege identificarea, predicţia şi evaluarea impactului pe care îl are un anumit proiect/ politică de dezvoltare asupra mediului, printr-o abordare sistematică, reproductibilă, interdisciplinară, care include studierea alternativelor existente de reducere şi management a impactului

Pe termen scurt, prin EIM se urmărește îmbunătăţirea proiectului din punct de vedere al consideraţiilor legate de mediu; asigurarea că resursele sunt utilizate corespunzător şi eficient; identificarea măsurilor adecvate pentru reducerea impacturilor potenţiale ale proiectului propus;

facilitarea informării decidenţilor, inclusiv stabilirea termenelor şi condiţiilor de mediu pentru implementarea proiectului propus.

Pe termen lung insă, prin EIM se urmarește: protejarea sănătăţii umane şi a siguranţei; evitarea schimbărilor ireversibile şi a deteriorărilor severe ale mediului; conservarea resurselor valoroase, a zonelor naturale şi a componentelor ecosistemului; întărirea aspectelor sociale ale propunerii de proiect .

Lucrarea intitulată ” Evaluarea impactului asupra mediului pentru investiția ” Extindere rețea alimentare cu apă în localitătile Putna și Ivăncești, județul Vrancea” are drept scop evidenţierea impactului asupra mediului a proiectului de reabilitare si extindere a sistemului public de alimentare cu apă din localitătile menționate. Evaluarea se referă la amplasamentul și zona din jurul obiectivului care pot fi afectate mai ales în etapa de construcție și mai puțin în cea de operare.

Capitolul 1 IMPACTUL SOCIO-ECONOMIC AL APEI ASUPRA CALITĂŢII

VIEŢII POPULAŢIEI DIN ROMÂNIA

1.1 Situația resurselor de apă din țara noastră

Teritoriul României dispune de toate tipurile de resurse de apă dulce (râuri, lacuri şi din straturile subterane). Cea mai mare resursă de apă dulce provine din Dunăre şi din râurile interioare. Lacurile naturale, deşi numeroase (3450) au o contribuţie nesemnificativă la volumul resurselor de apă ale României.

Apele interioare sunt cele mai accesibile, mai bine repartizate pe teritoriu şi cu o pondere mare în privinţa valorificării economice.

Cel mai important parametru ce caracterizează resursele de apă din râuri îl constituie stocul mediu multianual, exprimat fie sub formă de volum scurs, fie sub formă de debit. România este împărţită în 11 bazine hidrografice, conform fig. 1.

Tabel nr. 1.1 Bazinele hidrografice pe care se elaboreaza Planurile de Management

Nr.crt.

Bazin hidrografic Suprafata (Km2)

%

(l/s)

1. Someș - Tisa 22.380

9,43 4364

2. Crișuri

14.860 6,26 11389.9

3. Mureș

28.310 11,93 5265.9

4. Banat

18.393 7,74 5151.98

5. Jiu

16.713 7,05 7898.7

6. Olt

24.050 10,14 15580.6

7. Argeș - Vedea

21.479 9,0 84652.2

8. Ialomița - Buzău

23. 874 10,05 13649

9. Siret

28.116 11,85 2555

10. Prut

20.267 8,53 9156.3

11. Dunare, Delta Dunarii, SH Dobrogea + ape costiere 18.949+1130

7,98

84833.4

TOTAL România + ape costiere

237.391+ 1130 100 244496.98

Din punct de vedere absolut cel mai mare aport de apă îl are bazinul Siret (224 m3/s, 7083 mil.m3) reprezentând 17% din volumul total al resurselor de apă ale ţării. Urmează Mureşul (186 m3/s, 5870 mil.m3) cu 14% şi Oltul (174 m3/s, 5490 mil.m3) cu 13%, cele trei bazine furnizând, împreună, aproape jumătate din volumul resurselor de apă ale ţării. Există însă şi bazine care deşi au suprafeţe aproape identice, din cauza condiţiilor diferite de altitudine, relief şi climă prezintă resurse total diferite.