Prelucrarea Statistică a Datelor Meteorologice

INTRODUCERE

Analiza mediului a devenit o obsesie a societății actuale, interesată de asigurarea unui viitor accesibil și confortabil, dar și de prevederea și combaterea evenimentelor naturale și tehnogene cu potențial distructiv pe termen scurt, mediu și lung (Wright si Boorse 2011) [4].

Mediul este o structură hibridă şi multipolară, ce cuprinde realităţi naturale şi umane, relaţionate printr-un câmp de forţe chimice, fizice, socioeconomice şi biotice, ce participă la formarea unei stări apte sau nu să garanteze menținerea structurală şi funcţională a unei componente sau ansamblu de componente, reflectate, subiectiv, ca fiind element central (Mac 2003, Veyret 2007). ”Conform Legii protecţiei mediului - Mediul reprezintă ansamblul de

condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, subsolul, aspectele caracteristice peisajului, toate straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului - (Jelev 2007, Parlamentul României 2006)” [4].

Mediul se impune a fi definit și cercetat ca obiect integrat, în care prioritară trebuie să fie analiza legăturilor pe care le încorporează ca întreg (Mihailescu 1968), care îi condiționează structura, funcționalitatea și dinamica: economia-energia-entropia-ecologia ( Rosu 1987). În cercetarea mediului trebuie să se țină cont de faptul că mediul este o realitate spațio-temporală subiectiv delimitată (Mac 2003) și percepută ( Dauphine 1979), folosind sistemul științific actual, care poate fi la fel de imprecis ca și cele anterioare ( Rosu 1987) [4].

Avalanșa de crize actuale ivite la nivelul mediului și proiecția lor din ce în ce mai influentă la nivelul structurilor economice și sociale au delimitat lumea științifică în susținători ai vinovăției omului pentru toate aceste schimbări și opozanți ai ideii că mediul este mult prea întins și eterogen pentru a fi manipulat de om (Wali, Evrendilek si Fennessy 2010) [4].

CAPTILOL 1. IDENTIFICAREA TIPURILOR ŞI STRUCTURII STUDIULUI DE MEDIU

1.1. Aspecte generale din statistică, tipuri de studiu.

Cunoaşterea limbajului de specialitate aprobă îndreptarea generală a studiului, către unul de tip:

- teoretic (concentrat pe dezvoltarea, explorarea sau testarea teoriilor şi ideiilor din domeniul ştiinţei mediului) sau empiric (bazat pe observaţii şi măsurători ale realităţii) (Fig.1.1);

- nomotetic (rezultatele colectate se pot sintetiza) sau idiografic (rezultatele adunate sunt valabile doar pentru spaţiile, procesele ori fenomenele analizate);

- cercetare totală (analiza completă a unui proces, fenomen sau teritoriu) ori probabilistică (analiza unor monstre demonstrative din aceste teritorii, procese sau fenomene);

- cauzal (evaluări de tip cauză-efect) ori non cauzal (fără progresarea unui interes spre cunoaşterea cauzelor şi efectelor, ci doar spre cercetarea unui fenomen, reflectarea unei situaţii);

- descriptiv (descrierea a ceea ce există), relaţional (conturarea relaţiilor care se fixează între diferite variabile) sau cauzal (definirea modului în care una ori mai multe caracteristici afectează alte variabile);

- analiză transversală (analiza unui singur moment) sau longitudinală (analiza în dinamică temporală, care poate fi înfăptuită prin măsurători repetate cu serii de timp);

- analiză de tip deductiv (de la general la individual) sau inductiv (de la individual la general);

- cercetare extensivă sau intensivă [4]. (Tabel nr. 1.1.)