Prevenirea și Combaterea Bolilor Produse de Ciuperci la Plantele de Cultură

INTRODUCERE

Plantele agricole sunt afectate în dezvoltarea lor de la sămânţă până la recoltare, precum şi în perioada de păstrare, de numeroşi factori biotici (microorganisme) şi abiotici, care pot influenţa sănătatea lor luată individual şi a culturii privită din punct de vedere populaţional.

Orice tulburare care apare în structura şi funcţiile unui organism, sub influenţa unui agent patogen sau de altă natură, urmată de modificări biochimice, fiziologice, citologice, histologice, anatomice şi morfologice, poartă denumirea de boală. La plantele de cultură, noţiunea de boală are un sens practic, economic, determionat de procesul patologic care se concretizează în scăderea cantitativă şi deprecierea calitativă a producţiei.

Trecerea unei plante de la starea normală la cea patologică este greu de stabilit cu precizie, deoarece la început simptomele sunt imperceptibile dar mai târziu acestea se accentuează inducând schimbări evidente ce caracterizează starea de boală. Pentru diagnosticarea cu precizie a unei boli este necesară cunoaşterea detaliată a simptomelor, care reprezintă principalul criteriu macroscopic şi care îmbracă diferite forme în evoluţia bolii în timp.

Totalitatea modificărilor vizibile survenite în procesul de patogeneză, alcătuiesc tabloul simptomatologic al bolii.

Evoluţia procesului patologic trebuit privită în contextul interacţiunii dintre planta gazde - agentul patogen - factorii externi. În trecut bolile plantelor erau clasificate numai după simptomele pe care le provocau, fiind denumite: pătări, veştejiri, făinări, rugini, arsuri, putregaiuri etc.

CAPITOLUL I

GENERALITĂŢI DESPRE BOLILE PLANTELOR

Prin sănătate se înţelege funcţionarea normală a unui sistem viu, ale cărui procese oscilează în cadrul limitelor normale ale adaptabilităţii organismului şi care, în final, duc la realizarea potenţialului genetic, şi a ciclului biologic, precum şi la obţinerea unei recolte optime.

Noţiunea de boală a fost definită ca ,,o alterare dăunătoare a unuia sau a mai multor procese ordonate ale unui sistem viu, cauzată de către un factor primar. Când sistemul viu este alterat în afara limitelor sale normale de toleranţă facilă, este bolnav, iar dacă este împins în afara limitelor sale de toleranţă absolută, el „moare"

Trecerea de la starea de sănătate la starea de boală este un proces treptat, care presupune o situaţie intermediară care poate fi reversibilă, cu revenire spre sănătate, dacă factorii care au indus-o dispar sau îşi reduc intensitatea acţiunii. Starea intermediară are multe elemente comune cu starea de stress şi poate fi definită ca o situaţie între sănătate şi boală, care se caracterizează mai ales prin dereglarea proceselor informaţionale.

1.1. Clasificarea bolilor

În funcţie de natura factorilor care produc îrnbolnăviri, bolile plantelor se clasifică astfel:

Boli neparazitare, produse de acţiunea nefavorabilă a unor factori externi (temperatură, umiditate, lumină, substanţe poluante etc.) sau interni, proprii plantei (respiraţie, metabolism dereglat în general etc). Din punct de vedere populaţional al culturii agricole, există adesea o multitudine de manifestări de acest tip induse de tasare (strat de sol mai dens ce apare la arături repetate la aceeaşi adâncime), zone cu exces de apă, exces de săruri, zone cu reziduuri fitotoxice de erbicide etc.

Boli parazitare, provocate de diferiţi patogeni: virusuri, microorganisme, alge, plante superioare parazite (antofite), si în funcţie de cauza lor, astfel:

- viroze: boli produse de virusuri;

- micoplasmoze: boli produse de microorganisme asemănătoare micoplasmelor;

- bacterioze: boli produse de bacterii;

- rickettioze: boli produse de ricketsii;

- micoze: boli produse de ciuperci;

- antofitoze: boli produse de plante superioare (antofite);

- lichenoze: boli produse de licheni;

- ficoze: boli produse de alge;

- flageloze: boli produse de flagelate.