Risipa alimentară și implicații asupra mediului

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Securitatea alimentară constituie un factor de importanţă majoră în stabilitatea economică, socială, dar şi politică a unei ţări, regiuni sau/şi în plan global. Având diferite dimensiuni de abordare, categoria securităţii alimentare, în sensul accesului economic şi fizic relativ liber al consumatorilor către aceste produse (într-un volum necesar şi un asortiment bogat), poate fi prezentată ca o tratare de bază.

În plan global, esenţa problemei securităţii alimentare constă în creşterea numărului populaţiei (de la 7,2 miliarde de persoane în anul 2015 până la aproape 9 miliarde de persoane în anul 2050), însoţită de remedierea concomitentă a bunăstării şi a nivelului de trai, soldată, consecutiv, cu majorarea cantitativă şi îmbunătăţirea structurii calitative a raţiei zilnice de consum. Totodată, evidenţiem problema resurselor limitate atât în aspect regional, cât şi în plan global, dar şi cea privind creşterea volumelor de producţie, nemaivorbind de îmbunătăţirea radicală a coşului minim de consum.

Un factor limitat, conform opiniei experţilor, îl constituie lipsa de apă pentru irigare şi pentru creşterea animalelor, precum şi lipsa unor elemente nutritive pentru plante, drept exemplu, menţionăm fosforul.

Este necesar de remarcat că pericolul de a supune riscurilor majore funcţionarea sectorului agrar, ca segment principal de producere a alimentelor, nu este specific doar Republicii Moldova. Atât din punctual de vedere al amplasării geografice, cât şi din considerentele rodniciei solului, sectorul agricol autohton este relativ bine înzestrat cu toţi factorii cheie de producere.

Cu toate acestea, este de subliniat faptul că ponderea produselor alimentare în cheltuielile generale ale gospodăriilor casnice în Republica Moldova, actualmente, este încă foarte înaltă, constituind 43,8%, iar în spaţiul rural – 45,6%. În comparaţie cu ţările industrial dezvoltate, această pondere este de 2, 3 ori mai mare, fapt ce denotă dependenţa dură a gospodăriilor casnice de mărimea veniturilor curente, dar şi lipsa rezervelor, vulnerabilitatea lor faţă de cataclismele naturale (ex.: secetă), instabilitatea financiară şi o multitudine de alţi factori de risc.

Scopul şi obiectivele tezei.

Scopul tezei constă în studierea risipei alimentare şi implicarea acesteia asupra mediului.

În vederea realizării scopului propus au fost stabilite următoarele obiective:

- studierea noţiunii de securitate alimentară;

- analiza principalilor indicatori ai securității alimentare;

- evidenţierea și delimitarea conceptului privind politicile nutriţionale şi alimentare;

- efectuarea analizei privind risipa alimentară;

- perfecţionarea metodologiei de determinare a cauzelor și efectele pierderilor şi risipei de alimente.

Metodologia cercetării ştiinţifice. În teză în calitate de metode de cercetare au fost utilizate: analiza cantitativă şi calitativă, inducţia şi deducţia ş.a.

Semnificaţia teoretică a tezei constă în aplicarea abordărilor conceptuale a teoriilor privind indicatorii securității alimentare și risipa alimentară, elaborarea unui studiu de piață privind risipa alimentară în Republica Moldova

Sumarul compartimentelor tezei. Teza include următoarele compartimente: introducere, trei capitole, concluzii şi bibliografie.

Valoarea aplicativă a tezei constă în utilizarea principalelor rezultate ştiinţifice de către organele de conducere ale statului la elaborarea politicilor de susţinere a producătorilor agricoli de legume şi fructe din punct de vedere al asigurării cu resurse necesare pentru atingerea unui nivel înalt de calitate al producţiei horticole, cucerirea de noi pieţe de desfacere şi asigurarea satisfacţiei consumatorilor de produse horticole; utilizarea metodelor propuse de determinare a competitivităţii întreprinderilor agricole de către managementul întreprinderilor; perfecţionareamecanismului decizional privind alocarea raţională a resurselor întreprinderii.

CAPITOLUL I. SECURITATEA ALIMENTARĂ, ABORDARE GLOBALĂ ȘI LOCALĂ

1.1. Evoluţia conceptului de securitate alimentară. Definiţii

În principiu, securitatea alimentară înseamnă asigurarea accesului liber al populaţiei ţării (independent de vârstă, sex, poziţionare socială etc.) din punct de vedere fizic şi economic, către o cantitate suficientă de produse alimentare care ar corespunde normelor sanitar-veterinare şi care ar satisface necesităţile (preferinţele) omului pentru a duce o viaţă activă şi sănătoasă. Lipsa asigurării acestei necesităţi înseamnă şi lipsa securităţii alimentare. Evident, cauzele insecurităţii alimentare pot fi mai multe decât cele menţionate mai sus. Totodată, în măsura dezvoltării capacităţilor productive, financiare, informaţionale etc. cresc şi posibilităţile reale, inclusiv ale Republicii Moldova, de depăşire a riscurilor şi a ameninţărilor la adresa securităţii alimentare .

Securitatea alimentară face parte din securitatea fiecărui stat din lume şi aceasta la rândul ei din securitatea globală. Asigurarea securitaţii alimentare a populaţiei unui stat este în primul rând obligaţia acestuia. Un stat trebuie să-şi gestioneze eficient şi raţional resursele altfel se pune în pericol însăşi existenţa statului şi a poporului respectiv.

Problema securităţii alimentare, a aprovizionării populaţiei cu produse agroalimentare de bază şi de calitate corespunzătoare, constituie o preocupare majoră cu care se confruntă, într-o măsură mai mare sau mai mică toate ţările lumii, dar în primul rând cele subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Paradoxal că în perioada curentă, în plină dezvoltare a unei societaţi informatizate, foarte multe state se confruntă cu această problemă.