Studiul privind folosirea apelor uzate după epurare

Introducere

Prin poluare apelor inţelegem modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente stăine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului şi care provoacă prin natural lor efecte nocive asupra sănătăţii şi mediului.

Prin această definiţie se constată ca cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului înconjurător o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social – economice a acestuia.

Poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului. Aceasta pentru că pericolul de poluare a crescut şi creşte de la o zi la alta, impunând măsuri urgente pe un plan naţional şi internaţional, , în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.

Pentru diminuarea poluării apelor se realizează prin măsuri ce urmăresc prevenirea poluării apelor. Pentru diverse activităţi sociale şi pentru multe ramuri industriale, modalitatea cea mai eficientă de combatere şi limitare a poluării este epurarea apelor uzate în staţii de epurare înainte de evacuare.

Obiectivul epurării apelor uzate îl constituie eliminarea, suspensiilor solide, eliminarea substanţelor toxice, a microorganismelor, etc. Apele epurate necorespunzător sau apele neepurate poate prejudicia sănătatea publică precum şi mediul înconjurător.

CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE ALE APELOR UZATE ORĂŞENEŞTI

Prin termenul de ape uzate orăşeneşti se înţelege amestecul de ape menajere, industriale, de drenaj şi de suprafaţă. Pe langa apele uzate menajere se mai strang prin sisteme de canalizare şi ape uzate cum ar fi:

- Ape meteorice;

- Ape de suprafaţă;

- Ape uzate de la unităţi agricole;

- Ape subterane din desecări naturale sau artificiale.

Majoritatea apelor prezentate mai sus sunt curate şi pot fi evacuate în emisar fară a fi epurate şi amestecul lor cu apele uzate uşurează epurarea acestora. Cele mai mari cantităţi se apă sunt furnizate de fenomenele meteorologice, de apele de suprafaţă şi ape subterane.

1.1 Proprietăţi ale apelor uzate

Apele uzate sunt clasificate ca fiind, ape uzate menajere şi industriale în funcţie de compoziţia caracteristicilor fizico-chimice particulare, raportat la numărul de locuitori, pe zi.

Apele uzate sunt rezultate din anumite activităţi ale oamenilor, mai exact din satisfacera nevoilor gospodăreşti a locuinţelor, a centrelor populate şi alte activităţilor industriale.

Prorietăţile apelor uzate:

- Turbiditate;

- Culoare;

- Miros;

- Temperatură;

- Materii solide în suspensii;

- CBO;

- CCO;

- Oxigen dizolvat;

- Grăsimi şi ulei;

- Aciditate;

- Alcalinitate (pH).

a) Turbiditate

Turbiditatea apelor uzate este dată de particulele foarte fine aflate în suspensie, care nu sedimentează în timp. Analizele de laborator se exprimă în grade de turbitate.,

b) Culoare

Culoarea apelor uzate este deobicei gri deschis, iar culoarea gri închis indică începutul procesului de fermentare a materiilor organice existente în aceste ape.

c) Miros

Apele uzate au un miros specific care indică, faptul că materia organica din acea apă uzată au intrat in procesul de descompunere, sau prezenţa unor substanţe chimice aduse de apele industriale.

d) Temperatura

Temperatura apelor uzate influenţează aproape toate reacţiile fizice şi biochimice, care au loc în procesul de epurare. Temperatura se menţine constantă pana in staţia de epurare.

e) Materii solide în suspensie

Materiile solide în suspensie prezintă caracteristici importante care servesc la stabilirea eficienţei procesului de epurare în diferite etape. Materiile solide în suspensie, la rândul lor, pot fi separabile prin decantare şi materii coloidale.