Studiul profilului ecologic care caracterizeaza ecosistemul viticol Stoenesti

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Studiul profilului ecologic care caracterizeaza ecosistemul viticol Stoenesti.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 58 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Maracineanu Liviu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Ecologie

Cuprins

INTRODUCERE. 2
CAPITOLUL I – ECOSISTEMUL VITICOL. 4
1.1.Scurt istoric, definiție și conținut. 4
1.2.Importanța viticulturi în economia națională. 4
1.2.1.Din punct de vedere social. 6
1.2.2.Din punct de vedere economic. 7
1.3.Situația viticulturii pe plan mondial. 7
1.4.Situația viticulturii în România. 8
1.5.Factorii de biotop și influența lor asupra viței-de-vie. 10
1.5.1.Biotopul viticol. 10
1.5.2.Influența radiației solare. 11
1.5.3.Influența diversității biodiversității biocenozei. 14
1.6.Biocenoza viticolă. 15
1.6.1.Boli și dăunători. 15
1.7.Funcțiile agroecosistemului viticol. 17
CAPITOLUL II – ZONAREA VITICULTURII ÎN OLTENIA. 18
2.1.Productivitatea agroecosistemelor viticole în Oltenia. 24
2.2.Favorabilitate și limitele climatice de cultură ale viței-de-vie și de obținere a vinurilor de masă de calitate superioară. 28
2.2.1.Favorabilitatea climatică atât pentru cultura viței-de-vie cât și pentru cea din punct de vedere vinicol. 28
2.2.2.Limitele de cultură ale viței-de-vie și cele de obținere ale vinurilor de masă de calitate superioară. 29
CAPITOLUL III – MATERIAL ȘI METODĂ. 31
3.1.Denumirea ecosistemului viticol Stoenești. 31
3.2.Culturi de vițe-de-vie în comuna Stoenești. 33
3.2.1.Susținerea viței-de-vie pe araci. 34
3.2.2Susținerea viței-de-vie pe spalier. 35
3.3.Indicatori climatici uitlizați pentru efectuarea studiului. 38
CAPITOLUL IV – REZULTATE OBȚINUTE. 41
4.1.Rezultate privitoare la aprecierea potențialului eco-climatic al arealului viticol studiat. 41
CONCLUZII. 56
BIBLIOGRAFIE. 57

Extras din document

INTRODUCERE

Ecologia sistemelor antropice viticole se ocupă cu implementarea în viticultură a legilor şi a principiilor ecologice. Acest lucru este necesar deoarece viţa-de-vie este o plantă multi-anuală, iar plantaţia în sine are caracter de monocultură. Producţia asigurată de o plantaţie viticolă este variabilă calitativ şi cantitativ fiind supusă influenţei factorilor din biotopul şi din biocenoza viticolă.

În cadrul ecosistemului viticol, omul intervine ca factor reglator prin intermediul subsistemului agrofitotehnic şi social-economic. În timp, biotopul viticol îşi alterează calităţile fiind necesară intervenţia antropică în vederea corectării resurselor trofice, hidrice şi altele.

Intervenţia antropică nu constă doar în dirijarea factorilor de mediu, ea exitinzându-se şi asupra viţelor pentru a le pune în concordanţă cu condiţiile de mediu. Din acest motiv, considerăm că obiectivele ecologiei sistemelor antropice viticole se referă la: amenajarea ecosistemelor viticole şi exploatarea acestora în contextul protecţiei mediului, la alegerea materialului biologic în funcţie de oferta ecologică, la studiul bilanţului energetic în cadrul ecosistemelor viticole. Pentru a atinge aceste obiective, ecologia sistemelor antropice viticole necesită cunoştiinţe din domenii adiacente şi anume: viticultura, care furnizează informaţii despre înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor viticole.

Importanţa activităţii viticole derivă din faptul că poate fi considerată ca având 4 valenţe: socioeconomică, alimentară, protecţia mediului şi peisagistică.

Din punct de vedere socialeconomic, activitatea viticolă constituie o sursă de existenţă spre exemplu: întreţinerea unui hectar de viţă-de-vie necesită între 250-2 000 ore/ha în funcţie de dezvoltarea tehnologică din arealul respectiv.

Pe de altă parte, viticultura trebuie să reprezinte şi o sursă de profit şi totodată un furnizor de materii prime către alte sectoare de activitate.

Importanţa alimentară a viticulturii este dată de faptul că strugurii au un potenţial caloric ridicat dublat de un conţinut de vitamine, provitamine şi săruri minerale.

Din punct de vedere al protecţiei mediului, viticultura este importantă întrucât asigură valorificarea terenului în pantă, a terenului nisipos sau a terenului erodat.

Din punct de vedere peisagistic, viticultura exercită un rol important prin senzaţia oferită de peisajul viticol sau de efectul creat de formele de conducere artistică a viţei-de-vie cum ar fi: bolţile, gherlandele etc.

CAPITOLUL I

ECOSISTEMUL VTICOL

1.1.SCURT ISTORIC, DEFINIȚIE ȘI CONȚINUT

Viticultura în România constituie o activitate tradiţională, de mare importanţă economică, dezvoltată regulat, ca rezultat al condiţiilor naturale deosebit de avantajoase pe care viţa-de-vie le găseşte pe toată întinderea ţării, mai ales în zona colinară din răsăritul şi sudul lanţului carpatic, din Transilvania şi Dobrogea. Având un patrimoniu de 181 343 de hectare (la nivelul anului 2009), România se situează pe locul 10 în lume, după Spania, Franţa, Italia, Portugalia etc. Cultura acestei plante multianuale preocupă un număr mare de locuitori din majoritatea zonelor ţării, pe terenuri cu altitudini de până la 450-500 m, în areale cu condiţii climatice prielnice.

Viţa-de-vie alături de pomii şi arbuştii fructiferi, valorifică economic şi estetic terenurile situate în pantă, improprii altor culturi dar şi nisipurile din diferite zone ale ţării noastre. Plantaţiile viticole joacă un important rol antierozional, intervenind activ în păstrarea solului prin protecţia împotriva eroziunii şi prin fixarea nisipurilor mişcătoare.

Viţa-de-vie, împreună cu grâul, este una din cele mai vechi plante de cultură care a luat naştere cu aproximativ 4 000 de ani î.Hr., iar pe teritoriul ţării noastre se cultivă încă din epoca neoliticului mijlociu, cu aproximativ 3 000 de ani î.Hr. (Martin T.,1972).

Primele documente care confirmă existenţa viilor din Transilvania datează din prima jumătate a secolului al XI-lea, iar a celor din Moldova şi Ţara Românească, de la sfârşitul secolului al XIV-lea (Cotea V.D. şi colab.,2000).

Situaţia înfloritoare a viticulturii şi comerţul dezvoltat cu vin presupune existenţa unor soiuri valoroase şi a unor podgorii capabile să fructifice însuşirile calitative ale soiurilor cultivate.

Creşterea viticulturii a cerut reconsiderarea soiurilor avizate la plantare, în legătură cu diversificarea producţiei viti-vinicole şi cu profilarea unor noi podgorii şi centre viticole, care au însumat o suprafaţă de circa 80 000 ha. O atenţie deosebită a fost acordată extinderii în producţie a soiurilor autohtone de mare valoare (Fetească albă, Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească, Fetească neagră şi altele), a unor soiuri de calitate superioară ce interesează exportul de vin (Pinot noir, Merlot, Cabernet Sauvignon, Muscat Ottonel) şi a soiurilor pentru struguri de masă cu bobul mare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Studiul profilului ecologic care caracterizeaza ecosistemul viticol Stoenesti.doc

Bibliografie

Dejeu Liviu, 2004, Cultura viţei-de-vie, Editura Fermierul român, Bucureşti, 1996;
Dejeu Liviu, 2004, Editura Ceres, Bucureşti;
Filipaş T., 1995, „Agrometeorologie, fizica solului şi biofizică vegetală”; Repografia Universităţii din Craiova;
Grecu V., 1983, „Cultura viţei-de-vie”, Editura Ceres, Bucureşti;
Martin G., 2008, „Elemente de biogeografie”, Editura Universitară, Bucureşti;
Martin T., Oprea A., 1988, „Tăierea şi conducerea viţei-de-vie”, Editura Ceres, Bucureşti;
Mărăcineanu L.C., 2007, „Agroecosistemul viticol (structură, funcţii, studii)”, Editura Universitaria Craiova, pagina 6 – 29; 59 – 76; 76 – 115;
Mărăcineanu L.C., 2010, „Ecologia sistemelor antropice viticole (aplicaţii practice)”, Editura Arves, Craiova;
Olteanu I., 2000, „Viticultura”, Editura Universitaria, Craiova;
Olteanu I., Cichi D., Costea D., Mărăcineanu L.C., 2002, „Viticultură specială”, Editura Universitaria, Craiova;
Olteanu I., Mărăcineanu L.C., 2007, „Agroecosistemele viticole şi protecţia mediului”, Editura Sitech, Craiova;
Oprea Şt., 1995, „Cultura viţei-de-vie”, Editura Dacia, Cluj – Napoca;
Oprea Şt., 2001, „Viticultură”, Editura Academicpres, Cluj – Napoca”;
Oşlobeanu M., Oprean M., Alexandrescu I., Georgescu M., Baniţă P., Jianu L., 1980, „Viticultură generală şi specială”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Oşlobeanu M., Macici M., Georgescu M., Stoian V., 1991, „Zonarea soiurilor de viţa-de-vie în România”, Editura Ceres, Bucureşti;
Popa A., Dicu C., 2010, „Viticultura şi vinurile României”, Editura Alma, Craiova;
Popa C., 2011, „Favorabilitatea unor centre viticole din Oltenia pentru cultura soiurilor cu struguri pentru masă”, Editura Sitech, Craiova;
Teodorescu I.C. şi colab., 1996, „Viţa-de-vie şi vinul de-a lungul veacurilor”, Editura Agro – Silvică, Bucureşti;
Teodorescu Şt., Popa A., Sandu Gh., 1987 „Oenoclimatul României”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti;
Trandafir S., 1986, „Cultura viţei-de-vie în boltă”, Editura Ceres, Bucureşti;
Tudor M., Ţugulea E., Filipaş T., 1979, „Lucrări practice de agrometeorologie”, Reprografia Universităţii din Craiova;
www.c.n.a.a.md/ nomenclature/ agricultură;
www.grădină.acasă.ro/boli și dăunători;
www.iseoverde.ro/importanța-viticulturii-zonarea-vitivicinolă;
www.răsfoiesc.com;
www.referatul.ro;
www.regie live.ro;
www.revista fermierul.com;
www.scritub.com/economie/agricultură;