Tehnici de Protecție a Mediului în România

Introducere

Evoluţiile generale înregistrate în ultimile decenii au determinat un proces amplu de formare şi afirmare a unei ramuri noi, distincte în cadrul sistemului juridic, dreptul mediului depăşind stadiul unor simple dezvoltări în cadrul ramurilor naţionale.

Termenul de mediu a fost întalnit înaca din secolul al XIX în sens biologic, ca ambianţă naturală a vieţuitoarelor; ulterior, el a apărut în domeniul geografic şi era definit ca spaţiul locului şi influenţat de către om.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul mediu îşi are originea în latinescul medium care desemnează totalitatea factorilor şi condiţiilor care formează cadrul general în care se desfăşoară viaţa materială a societăţii omeneşti.

Oamenii de ştiinta, economiştii, juriştii, politicienii, sensibilizaţi de importanţa covârşitoare a imperativului de protecţie a mediului şi a resurselor naturale, reflectează anumite aspecte ale mediului, care, de fapt, este unic.

În 1972 el a fost definit, în „Le Grand Larousse”, ca fiind „ansamblul elementelor naturale şi artificiale care condiţionează viaţa umană”. În Dicţionarul Webster găsim o definiţie generală a mediului, care ar fi „circumstanţele, obiectele ori condiţiile care inconjoară persoana”, urmată de precizarea „amsamblul factorilor fizici, chimici şi biotici care actionează asupra unui organism ori unei comunităţi ecologice şi determină în definiţie forma şi supravieţuirea lor”, caruia i se adaugă „amsamblul condiţiilor sociale şi culturale care influenţează viaţa unui individ ori a unei comunităţi”.

O concepţie holistică determină mediul ca obiect de interes şi de acţiune publică, ce s-a reflectat cu pregnanţă în termenii actelor normative adoptate în unele ţări la sfârşitul anilor 1960, precum şi în documentele primei Conferinţe a Naţiunilor Unite privind mediul, la Stockholm în iunie 1972.

Putem definii dretul mediului ca fiind o ramură a sistemului nostru juridic care strânge normele juridice ce reglementează relaţiile dintre persoane formate în legătură cu protecţia şi dezvoltarea mediului.

În ziua de azi relaţia dinte om şi mediu reprezintă o preocupare majoră a lumii. Revoluţia industrială a avut un efect pozitiv asupra omeniri dar, în acelaşi timp, ea este considerată ca fiind principala cauza a perturbarii echilibrelor specifice care se manifestă în natură.

Aproape întrega lume se confruntă cu fenomenele negative, unele nemaiîntalnite pe tot parcursul omenirii. În cautarea unei noi surse de hrană şi energie, omul a intervenit brutal în echilibrul sensibil al factorilor de mediu, ceea ce a avut drept urmare distrugerea condiţiilor de viaţă ale anumitor specii de plante şi animale şi punerea în pericol a existenţei acestora sau chiar dispariţia lor.

În România, Adunarea Constituantă din 1991 a inclus chiar în Legea fundamentală a statului prevederi de bază care să asigure protecţia mediului. Aceste prevederi au fost dezvoltate în legislaţia primară adoptată ulterior, urmărindu-se, totodată, corelarea cu reglementările în domeniu din Uniunea Europeană. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului defineşte mediul ca fiind „ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului”.

Prin poluare, în genrel, se întelege orice introducere de catre om în mediu, direct sau indirect, unor substanţe ori energii cu efecte dăunatoare, de natură să pună în pericol sănătatea omului, să prejudicieze resursele biologice, ecosistemele şi proprietatea materială, să diminueze binefacerile sau să împiedice alte utilizări legitime ale mediului.

În condiţiile vieţii moderne, a dezvoltării tot mai accentuate a industriilor, dar şi a tehnologiilor, poluarea şi dispariţia unor specii de plante şi animale au început să devină tot mai acute. Pentru stoparea acestei situaţii, sub egida ONU au fost adoptate până în prezent 16 convenţii, acorduri şi alte acte juridice cu vocaţie universală în domeniul protecţiei mediului , completate apoi cu zeci de protocoale de aplicare.

La iniţiativa unor state sau a unor organizaţii ce sunt preocupate de soarta mediului, au fost elaborate şi adoptate un număr important de acte internaţionale cu aplicabilitatea regională. Între acestea, cele mai implicate state în demersurile vizând combaterea poluării şi prezervarea condiţiilor de mediu sunt ţările din vestul Europei.

Analizarea principalelor tehnici de protectie a dreptului mediului ce vizează protecţia şi conservarea naturii, ariilor protejate şi a monumentelor, precum şi evoluţia reglementărilor ce privesc protecţia mediului, au constituit principalul obiectivul al prezentei lucrări.

Capitolul 1. Evoluţia istorică a dreptului mediului în România

Dezvoltarea, apariţia şi constituirea legislaţiei româneşti privind protecţia mediului într-o ramura de drept autonomă şi a dreptului mediului ca disciplină ştiinţifică au o istorie relativ îndelungată, care au cunoscut mai multe etape, cu caracteristici proprii.

Progresiv, de la primele reguli nescrise, de drept cutumiar, care vizau aspectele minore de ocrotire a naturii şi până la reglementările actuale, care se armonizează cu legislaţia comunitară şi normele juridice privind problemele ecologice globale, în cadrul unui proces adesea contradictoriu, s-a scris istoria acestei ramuri postmoderne de drept.

Concepţii generale exprimate de reglementările juridice au evoluat şi ele de la o abordare utilitaristă, de ocrotire a factorilor de mediu în raport cu valoarea lor economică, cu utilitatea prezentă pentru om şi numai în subsidiar, pe cale indirectă, de consecinta, vizandu-se şi protejarea naturii, prin recunoaşterea nevoii de conservare a mediului natural ca interes uman fundamental, până la viziunea care pune înainte de toate valoarea intrinsecă a mediului, protejându-se elementele care sunt sau nu necesare omului pentru supravieţuire ori exploatate de acesta. Acest proces a fost puternic influenţat de evoluţia reglementărilor internaţionale în materie, înainte de 1989, de prima conferinţă a O.N.U. privind mediul uman şi după 1990, de hotărârile Conferinţei mondiale de la Rio de Janeiro şi ale Conferinţei de la Johannesburg, precum şi de eforturile de integrare euro-atlantică. Aderarea României la UE, în data de 1 ianuarie 2007, marchează o nouă etapă a dzvoltării dreptului mediului.