Tehnologii Agroambientale și Calitatea Solurilor

INTRODUCERE

Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează descrierea şi reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, bunurilor imobile de pe întreg teritoriul ţării indiferent de destinaţia lor şi de proprietar.

Pentru o cunoaştere completă şi sistematică a fondului funciar al ţării şi a construcţiilor, cadastrul general realizează evidenţa acestuia atât calitativ, cantitativ cât şi juridic.

Aspectul calitativ se referă la bonitarea cadastrală a terenurilor care se face în scopul determinării gradului de productivitate a solurilor în funcţie de fertilitatea naturală şi de tehnologiile de cultură aplicate. Pe baza acestora se stabilesc taxele şi impozitele precum şi preţul terenurilor.

Aspectul cantitativ se referă la determinarea prin măsurători a poziţiei, configuraţiei şi mărimii suprafeţelor de teren pe care acestea sunt amplasate, numărul de nivele şi posesorul fiecărei construcţii în parte.

Aspectul juridic se referă la identificarea corectă a posesorilor de terenuri şi construcţii şi înscrierea acestora în documentele cadastrului general pe baza drepturilor şi a obligaţiilor actelor juridice pe care se întemeiază posesia.

Fondul funciar din ţara noastră, privit ca factor al mediului înconjurător, prezintă diferenţieri importante de la o zonă la alta, datorită condiţiilor de relief, climă, hidrologie, sol, precipitaţii etc. Datorită acestor diferenţieri, în unele zone ale ţării, terenurile sunt afectate de procese de degradare ca: eroziunea, alunecări, sărăturări, exces de umiditate etc.

Bonitarea terenurilor agricole reprezintă o acţiune complexă de cercetare şi de apreciere cantitativă a principalelor condiţii care determină creşterea şi rodirea plantelor, de stabilire a gradului de favorabilitate a acestor condiţii pentru fiecare folosinţă şi cultură. Deoarece capacitatea de producţie a terenurilor se modifică sub influenţa factorilor naturali, dar mai ales a intervenţiei omului, bonitatea trebuie actualizată în permanenţă.

Prin lucrările de cartare pedologică şi de bonitare cadastrală a solurilor se realizează baza de date grafice şi descriptive necesară pentru inventarierea, clasificarea şi evaluarea resurselor de sol dintr-un spaţiu geografic, care poate să fie reprezentat de o exploataţie agricolă sau de un teritoriu administrativ-cadastral. Învelişul de soluri este studiat în raport cu factorii naturali şi antropici ce îi determină însuşirile şi respectiv, fertilitatea naturală, cu diferite favorabilităţi pentru creşterea şi dezvoltarea fitocenozelor agrare sau naturale.

Prin realizarea lucrărilor de bonitare a terenurilor agricole se cer rezolvate următoarele probleme:

1.Precizarea capacităţii de producţie a terenului pentru diferite plante de cultură, plantaţii pomicole şi viticole şi pajişti naturale;

2.Precizarea celor mai raţionale repartiţii a culturilor pe teritoriu, respectiv fundamentarea lucrărilor de zonare şi profilare a producţiei agricole;

3.Stabilirea cauzelor care limitează capacitatea de producţie şi evidenţierea lor în vederea diminuării sau înlăturării efectelor negative care limitează recoltele;

4.Fundamentarea masurilor economice pentru evidenţierea şi comensurarea rentei funciare pentru toţi lucrătorii din agricultură.

În cadrul studiului de caz, am prezentat principalele zone naturale aferente din judeţul Iasi. Dintre aspectele reprezentative ale studiului se desprind cele referitoare la cunoaşterea, protecţia şi utilizarea durabilă a solului, precum şi cele specifice dezvoltării rurale, protecţiei mediului şi sistemului educaţional din zone rurale.

Principalele tipuri de soluri prezentate sunt reprezentate de cernoziomuri, faeziomuri, cambisoluri, preluvosoluri şi luvosoluri, având ca utilizare atât categoriile de folosinţă agricolă cât şi silvică.

La partea practică: ALTCEVA! Ridicare, drumuire!

CAPITOLUL 1

STRUCTURA FONDULUI FUNCIAR AL ROMÂNIEI

1.1 Situatia actuala a fondului funciar al Romaniei

Fondul funciar este constituit din totalitatea terenurilor cuprinse între graniţele ţării indiferent de categoria de folosinţă şi de proprietar. Conform Legii fondului funciar nr. 18/1991 ”Terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlu pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public sau privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României ”.

În sfera activităţilor agricole, solul se identifică cu noţiunea de fond funciar. În calitatea sa de corp natural viu, solul se caracterizează printr-o înaltă capacitate de regenerare şi de sporire a fertilităţii naturale. Această fertilitate naturală a solului este expresia însuşirilor sale native, derivate din compoziţia chimică a acestuia, din conţinutul de substanţe nutritive necesare pentru vegetaţia plantelor.

Reforma funciară chiar şi astăzi poate fi considerată un proces continuu, care include aspectele următoare: circulaţia juridică a terenurilor prin vânzarea lor, prin arendarea lor sau prin donaţii şi moşteniri; reconsituirea dreptului de proprietate; existenţa unui drept de preemţiune, concesionarea terenurilor aparţinând statului.