Accizele în România și Armonizarea Lor cu Cele Practicate în Cadrul Uniunii Europene

Introducere

În condiţiile complexe ale mecanismelor pieţei concurenţiale şi în legătură directă cu încercările statelor moderne de a utiliza impozitele ca mijloc de intervenţie în economie, în practica financiară contemporană se remarcă o anumită accentuare a rolului impozitelor pe plan economic. În acest cadru, impozitele se folosesc ca pârghie de politică economică - prin însusi modul concret în care sunt aşezate şi percepute. Astfel, impozitele se manifestă ca instrumente de stimulare sau de frânamare a unar activitati şi zone (regiuni), a consumului anumitor mărfuri sau/şi servicii.

În ţarile în tranziţie, de regulă, ponderea impozitele indirecte o devansează pe aceea a impozitelor directe, în totalul veniturilor fiscale ale statului. Apelarea pe scară mai largă a acestor ţari la impozitele indirecte trebuie privită în stransă legatură cu nivelul veniturilor şi averii realizate de diferite categorii de persoane fizice şi juridice. În condiţiile în care economia acestor ţari are o performantă mai scazută comparativ cu aceea a ţarilor dezvoltate şi aportul şi randamentul impozitelor pe venit ca, de altfel, şi al celor pe avere, este mai scăzut. Daca la acestea adaugăm comoditatea şi costul relativ redus al perceperii taxelor de consumaţie şi al altor impozite indirecte găsim explicaţia opţiunii pentru aceste impozite.

În ţarile dezvoltate cel mai important impozit indirect îl constituie taxele de consumaţie. De asemenea, în ţarile în tranziţie taxele de consumaţie deţin o pondere apreciabilă în totalul încasărilor provenite din impozitele indirecte.

În unele ţari, în ultimele decenii, s-au intensificat preocupările privind utilizarea, într-o mai mare masură, a accizelor ca instrument pentru înfaptuirea unor obiective de ordin social. Astfel, creşterea consumului de alcool şi efectele nocive ale acestuia (absenteism, accidente rutiere, spitalizare, creşterea numarului de infracţiuni, etc.) au condus la concluzia că taxele de consumaţie pe alcool nu sunt folosite în suficientă măsură ca mijloc de frânare a consumului de alcool. Pe această linie, se poate vorbi de o legatură directă între volumul consumului de alcool şi nivelul impozitelor indirecte care se percep asupra alcoolului.

Accizele se instituie, de regulă, asupra produselor la care:

- producţia şi vânzarea sunt supravegheate de stat;

- elasticitatea cererii în raport cu venitul este supraunitară;

- consumul lor conduce la externalitaţi de ordin negativ (afecteaza starea de sănătate şi

conduc la cheltuieli suplimentare pentru refacere, influenţează mediul înconjurător).

Lucrarea de faţă tratează, atât sub aspect teoretic cât şi sub aspect practic problematica accizelor în sistemul fiscal al României.

Astfel, în primul capitol, dupa o scurtă prezentare generală a clasei de impozite din care fac parte accizele, şi anume impozitele indirecte, sunt abordate principalele domenii de interes în legatură cu taxele speciale de consumaţie: produse accizabile, plătitorii de accize, scutiri de la plata accizelor, regimul de antrepozitare cât şi măsurile speciale privind supravegherea producţiei, importului şi circulaţiei unor produse accizabile.

Cel de-al doilea capitol prezintă locul şi rolul accizelor în cadrul sistemului nostru fiscal dar şi aportul accizelor la constituirea veniturilor financiare publice în perioada 2000-2007. Urmează un studiu de caz privind calculul, înregistrarea şi plata accizelor la bugetul de stat pe exemplul S.C. HEINEKEN S.A.

Ultimul capitol are menirea de a prezenta posibilităţile de perfecţionare a modului de aşezare şi calcul al accizelor, fiind evidenţiate încercările de armonizare a legislaţiei fiscale în materie de accize cu cerinţele Uniunii Europene.

Cap.l. Impozitele speciale pe consum în cadrul sistemului fiscal al României

1.1. Caracterizarea generală a impozitelor indirecte

Impozitele şi taxele constituie componente tot mai importante ale vieţii economice prin intermediul cărora se acumulează resursele financiare la dispoziţia statului, reprezentînd de fapt fundamentul şi motivaţia pe care e construită fiscalitatea.

Aşezarea şi perceperea impozitelor şi taxelor se poate realiza numai prin utilizarea şi punerea în funcţiune a unui mecanism fiscal, a unor metode, tehnici şi instrumente fiscale prin aplicarea cărora sa fie respectate principiile fiscale. Impozitele şi taxele, ca o componentă a sistemului fiscal, reprezintă veniturile bugetului de stat care provin de la persoanele juridice şi fizice.

Sistemul fiscal, prin pârghiile sale, oferă posibilităţi pe care organele statului le pot utiliza în vederea satisfacerii unor cerinţe de interes general sau local, ca şi în conducerea activitaţii economice şi sociale. Statul, prin intermediul sistemului fiscal, îşi procură resursele necesare finanţării cheltuielilor, de a căror realizare depinde îndeplinirea funcţiilor sale. În procesul aşezării, urmăririi şi perceperii impozitelor, aceste pârghii ale sistemului fiscal dau posibilitatea statului ca prin aparatul său specializat să exercite, în anumite limite, controlul asupra economiei.

În practica economică se regăsesc o multitudine de impozite şi taxe, care se deosebesc nu numai ca şi conţinut, dar şi ca formă. Astfel în funcţie de fond şi formă impozitele pot fi grupate în două mari categorii : impozite directe şi impozite indirecte.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzarii unor bunuri sau prestarii unor servicii (transport, spectacole, activitaţi turistice şi hoteliere etc.). În cazul acestor impozite, prin actul normativ este stipulat în mod expres faptul ca subiectul impunerii este diferit de suportatorul final.

În ţarile dezvoltate, de regulă aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic decât cel al impozitelor directe. Ponderea impozitelor indirecte în totalul încasarilor fiscale ale statului cunoaşte difereţieri de la o ţara la alta, ca urmare a impunerii consumului de bunuri şi de servicii din ţara respectivă.

Spre deosebire de ţarile dezvoltate, cele în curs de dezvoltare înregistrează o pondere crescîndă a impozitelor indirecte, care o devanseaza pe cea a impozitelor directe, ceea ce indică un grad scazut de averi deţinute de persoanele fiziee şi juridice din ţările respective.

Impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vânzarilor de mărfuri şi prestărilor de servicii. Cotele utilizate pentru calcularea acestor impozite nu sunt diferenţiate în funcţie de venitul, averea sau situaţia personală a acelor care cumpără mărfuri sau apelează la servicii.

Impozitele indirecte sunt vărsate la bugetul de stat, de regulă, de către industriaşi, comercianţi, însa sunt suportate de către consumatori, deoarece se includ în preţul de vânzare al mărfurilor. Drept urmare, impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci numai pe cele reale, micşorînd puterea de cumpărare.