Alinierea României la normele concurențiale UE

Introducere

Concurenţa stă la baza oricărei economii de piaţă, şi pentru buna funcţionare a economiei fiecare ţară are nevoie de o politică adecvată în domeniul concurenţei. Implementarea unor politici concurenţiale are la bază ideea că, asigurarea unui mediu economic liber şi corect duce la: cele mai mici preţuri, cea mai înaltă calitate, progres economic şi social şi nu în ultimul rând o alocare optimă a resurselor de care să profite întreaga societate.

O politică a concurenţei bine aleasă este premisa unui sistem economic sănătos, conducând la o creştere economică susţinută, creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii , coeziune economică şi socială.

Normele concurenţiale şi politica în domeniul concurenţei joacă un rol deosebit de important în economiile de tranziţie, inclusiv in cazul României. Tranziţia de la economia centralizată la economia de piaţă este un proces foarte complex atât din punct de vedere teoretic, cât mai ales practic. Pentru a avea efect politica în domeniul concurenţei trebuie aplicată cât mai obiectiv, ignorând presiunile politice care vizează acordarea de avantaje anumitor grupuri politice respectiv grupuri de interese.

Dezvoltarea comerţului, procesul de globalizare şi mediul economic mondial în permanentă evoluţie, pretind un control riguros al concurenţei, o dezvoltare şi adaptare continuă a normelor concurenţiale.

Drept urmare, în lucrarea de faţă mi-am propus să prezint sistemul concurenţial din Uniunea Europeană şi în particular din România în evoluţia sa de-a lungul timpului, analizând normele şi politicile concurenţiale impuse de organismele abilitate.

Politica Uniunii Europene în domeniul concurenţei a cunoscut o permanentă evoluţie conceptuală, fiind influenţată de importante dezbateri teoretice, ca şi de poziţiile pe care unele state membre le-au avut în diferite momente ale procesului de integrare. Procesele de integrare economică, declanşate prin desfiinţarea barierelor tarifare şi netarifare, lărgesc sfera de acţiune a mecanismelor concurenţei. Se urmăreşte, astfel, crearea unei structuri optime a aparatului productiv la nivelul ansamblului integrat, dinamizarea creşterii şi ameliorarea bunăstării.

România, ca şi membru nou al celei mai dezvoltate grupări regionale de pe Terra, face demersuri pentru a integra piaţa internă în cea comunitară. În domeniul concurenţei organismul principal care conlucrează cu Comisia Europeană, respectând indicaţiile acesteia îl reprezintă Consiliul Concurenţei .

Strategiile concurenţiale de viitor ale României sunt strâns legate de cele ale întregii Uniuni Europene, urmărind crearea unui mediu competitiv corect care să aducă bunăstare şi prosperitate pentru societate.

Capitolul 1 : Delimitări conceptuale privind concurenţa

1.1. Conceptul de concurenţă

Adeseori, concurenţa este privită ca o rivalitate sau o întrecere într-un anumit domeniu de activitate. Conform dicţionarului explicativ al limbii române, concurenţa reprezintă: “o rivalitate comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari”.

Din perspectiva originii sale, conceptul de concurenţă s-a format şi folosit încă din vremuri străvechi. Reglementările juridice moderne l-au preluat din limbajul uzual, completându-l cu noi caracteristici în scopul adoptării la cerinţele vieţii economice contemporane. În general, prin concurenţă se înţelege o confruntare, o luptă între tendinţe adverse care converg spre acelaşi scop. În plan social, există uneori opoziţie între interesele individuale şi cele sociale generale, între drepturi şi obligaţii, între manifestări altruiste sau egoiste. În plan economic, comercial, concurenţa a fost de la început înţeleasă ca un factor decisiv în activitatea productivă şi de comerţ. Unii autori moderni reduc o parte din rolul şi eficienţa concurenţei, considerând-o ca un tip de comportament al firmelor şi un mod specific al activităţii de piaţă.