Analiza Cheltuielilor cu Personalul

Capitolul 1

CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND FORŢA DE MUNCĂ ŞI

REMUNERAREA ACESTEIA

1.1. Locul şi rolul forţei de muncă în cadrul factorilor de producţie

Pe parcursul evoluţiei societăţii umane, a dezvoltării economice, s-auînregistrat mutaţii deosebite - cantitative şi calitative, atât în privinţa asigurăriiresurselor, factorilor de producţie necesari dar mai ales în modul de utilizare a lor,pentru a pune într-un anumit echilibru consumul de factori de producţie şisatisfacerea nevoii sociale şi individuale.

Punctul de plecare în analiza factorilor de producţie îl constituie resurseleeconomice (sau productive), ansamblul mijloacelor disponibile şi susceptibile de afi valorificate în producerea de bunuri materiale şi în prestarea de servicii.

Indiferent de felurile lor şi de modificarea continuă a acestora, resursele pot

fi analizate atât ca stocuri, cât şi ca fluxuri (ca existent la un moment dat şi ca

proces de atragere şi utilizare economică a lor într-o perioadă de timp).

Legătura permanentă dintre cele două stări ale resurselor se realizează prin

însuşi procesul economic, proces în care ele apar atât ca intrări în producţie, cât şi

ca ieşiri din aceasta. Producţia însăşi este apreciată prin soldul resurselor în

perioada de referinţă.

Privite în cadrul unei ţări, resursele stoc se prezintă ca avuţie naţională =totalitatea resurselor de care dispune un popor la un moment dat. Eacaracterizează starea economică a unei ţări, puterea ei economică şi în ultimă

instanţă gradul bunăstării poporului acesteia.

Fiind un indicator sintetic de apreciere a stării tehnico - economice şiculturale a unei ţări, avuţia naţională este o realitate vie (prin componenţa saumană, dar şi prin permanentele ei modificări sub incidenţa acţiunii umane).

Principalele elemente ale avuţiei naţionale sunt:

- resursele naturale ale solului şi subsolului cunoscute, utilizate şi utilizabile;

- resursele de muncă;

- bunurile materiale acumulate, aparatul tehnic de producţie;

- resursele spirituale sau potenţialul creativ al ţării.

Potentialul economic al unei tări constă din ansamblu elementelor avutiei naţionaleintrate sau care pot fi atrase în circuitul economic.

Factorii de producţieconstau din potenţialul de resurse economice, atraseîn circuitul economic. Deci, resursele economice disponibile şi valorificabile înmăsura în care sunt atrase şi utilizate în activitatea economică, apar ca fluxuri subformă de servicii ale factorilor de producţie. În condiţiile economiei de piaţamodeme, factorii de producţie, se află în proprietatea unor agenţi economici care,în mod liber, îşi asumă responsabilitatea utilizării lor în activităţi ale căror rezultatesunt cerute de piaţă cu respectarea reglementărilor în vigoare. Iniţial au existat doifactori: factori primari (originari): munca şi natura şi factorul derivat tradiţional:capitalul. În timp a avut loc multiplicarea şi diversificarea factorilor de producţie. Astăzi este greu de spus câţi factori de producţie există în societate.

Munca, ca principal factor de producţie, derivă din faptul că are rol activ încrearea, utilizarea tuturor celorlalte elemente ce concură la producerea de bunuri şi servicii.

Munca este o activitate specific umană, fizică şi / sau intelectuală, prin careoamenii îşi folosesc aptitudinile, cunoştinţele şi experienţa ajutându-se în acestscop de instrumente corespunzătoare, mobilul ei fiind asigurarea bunurilornecesare satisfacerii trebuinţelor lor imediate şi de perspectivă .

Munca este factor de producţie primar, originar, deoarece odată cu apariţiaomului se impune în mod natural asigurarea mijloacelor de trai.