Analiza costurilor întreprinderii la S.C. Triconf S.A.

1. Sarcini principale ale studiului costurilor in conditiile actuale

Ţinând seama de importanţa majoră a problemei costurilor de producţie pentru cresterea eficienţei activitaţii economice, este necesar să se stabilească anumite sarcini pentru studierea costurilor de producţie.

Este esenţial să se delimiteze elementele componente ale costurilor de producţie şi modul de formare al acestora în cadrul procesului de producţie, dar totodată trebuie să se determine factorii principali care determină caracterul, diferenţierea şi definirea costurilor. Astfel costurile de producţie se obţin ca urmare a desfăşurării procesului de producţie.

Deci consumul de mijloace de producţie şi de forţă de muncă în scopul obţinerii unei producţii reprezintă costuri de producţie.

În formarea costurilor, la baza cărora stau consumurile efective, se remarcă următoarele aspecte:

 obiectele muncii (materii prime, materiale etc) se includ în costul producţiei, numai pe măsura consumului efectiv, chiar dacă s-au eliberat din magazie cantităţi mai mari. Diferenţa neconsumată se restituie magaziei, neputând fi inclusă în costuri deoarece nu s-a consumat.

 uneltele de muncă (maşinile, utilajele, construcţiile etc) se includ în costul de producţie sub forma amortizării calculate la întreaga lor valuare dată în funcţiune, chiar dacă acestea nu au fost folosite la întreaga lor capacitate. Acest aspect prezintă o importanţă deosebită în condiţiile mecanizării şi automatizării procesului de producţie, deoarece folosirea parţială a capacităţii uneltelor de muncă influenţează negativ costul producţiei şi în final eficienţa activităţii economice a întreprinderilor.

Determinarea factorilor ce determină în principal caracterul, diferenţierea şi definirea costurilor, reprezintă una din sarcinile principale ale studierii costurilor.

Aceşti factori sunt:

1. Procesul tehnologic

Legătura dintre costul unui produs şi procesul tehnologic duce la o primă diferenţiere a costurilor de producţie:

- costuri tehnologice sau costuri de bază fără de care procesul tehnologic nu se poate desfăşura (consumul de materii prime şi materiale, salariile muncitorilor, amortizarea mijloacelor fixe etc);

- costuri de regie sau de organizare şi conducere: sunt necesitate de crearea condiţiilor de muncă, organizarea şi conducerea producţiei şi a activităţii economice în general (iluminatul, încălzitul, întreţinerea clădirilor, salariile personalului tehnic şi administrativ, etc).

2. Omogenitatea şi conţinutul consumaţiilor

Se deosebesc două categorii de costuri:

- simple

- complexe

Costurile simple au un conţinut omogen (grupează elemente de acelaşi fel, formate dintr-un singur fel de cost. De exemplu: consumul de materii prime, materii auxiliare, salarii, amortizări, etc).

Costurile complexe au un conţinut eterogen, fiind formate din mai multe costuri simple. De exemplu costurile secţiilor de producţie, costurile generale ale întreprinderilor, costurile cu reparaţiile capitale, medii sau curente, etc.

3. Unitatea de produs, purtător de costuri - reprezintă un alt factor de caracterizare şi diferenţiere a costurilor.În funcţie de posibilităţile de includere în costul produsului se distinge o grupă a

Mărimea costurilor indirecte nu variază proporţional cu volumul producţiei, fiind relativ constante. În schimb, în volumul total al costurilor de producţie, ponderea lor este variabilă (Fig. 2 - A şi B).

Fig.2-A

Fig.2-B

4. Nomenclatorul consumului de mijloace de producţie si de muncă

În functie de acest factor se disting:

- costuri curente

- costuri preliminate

- cheltuieli anticipate

Costurile curente se înregistrează în momentul consumului de mijloace de producţie şi de muncă (şi se inregistreaza în cursul unei perioade de gestiune).

Costuri preliminate, apar atunci când deşi nu a avut loc consumul respectiv, calcularea lui este necesară pentru obţinerea unui cost cât mai real posibil. Consumul efectiv se va produce în perioada sau perioadele când va avea loc şi înregistrarea echivalentului său bănesc.

Cheltuielile anticipate nu sunt şi nu pot deveni costuri ale perioadei când s-a efectuat şi înregistrat echivalentul lor bănesc, deoarece nu privesc perioada de gestiune pentru care se efectuează costul producţiei. Ele vor deveni costuri ale perioadei următoare pentru care s-au efectuat, fiind strâns legate de acestea.

5. Natura activităţii de producţie

Felul în care o întreprindere îsi desfăşoară activitatea, grija manifestată pentru folosirea judicioasă a mijloacelor de producţie şi a forţei de munca în procesul de producţie, condiţionează apariţia anumitor nivele de costuri.

Astfel apar:

- costuri productive

- costuri neproductive

Costurile productive sunt ocazionate de un proces de producţie organizat şi desfăşurat în cadrul unor limite raţionale.

Acele costuri ce depăsesc limitele cadrului normal stabilit pentru desfăşurarea procesului de producţie şi care nu sunt necesare acestuia, fiind consecinţa unor neajunsuri în modul de gospodărire a întreprinderii, fac parte din categoria costurilor neproductive.

6. Momente principale ale producţiei

Faptul că procesul tehnologic este acela care ocazionează consumuri, şi că aceste consumuri reprezintă costurile de producţie respective, rezultă că din acest punct de vedere nu avem decât costuri de producţie. Caracterizarea lor va fi condiţioantă de particularitătile producţiei şi criteriile de delimitare adoptate.

În toate celelalte momente principale ale procesului economic, nu pot să apară costuri, deoarece în acestea nu au loc procese de transformare a valorilor materiale. Ele generează numai cheltuieli.

7. Volumul fizic al producţiei determină costuri variabile şi costuri fixe.