Analiză - Diagnostic - Instrument de bază în realizarea planului de afaceri

ELEMENTE TEORETICO - METODOLOGICE ALE PLANULUI DE AFACERI ŞI ANALIZEI - DIAGNOSTIC

1.1. PLANUL DE AFACERI - CONCEPT ŞI IMPORTANŢĂ

Planul de afaceri este modalitatea principală prin care este comunicată potenţialilor investitori şi creditori, ideea unei afaceri private.

Cu ajutorul planului de afaceri, întreprinzătorul oferă o imagine a ceea ce doreşte să realizeze în afacerea lui, precum şi a modului în care intenţionează să îşi folosească resursele de care dispune pentru a-şi atinge scopul (obţinerea profitului).

Utilitatea unui plan de afaceri, apare ori de câte ori se doreşte obţinerea de fonduri băneşti, de la o bancă, de la acţionari sau de la alţi investitori potenţiali. Nici un investitor sau nici o bancă nu va aduce bani într-o afacere fără a vedea înainte un plan de afaceri viabil.

Patronii şi managerii întreprinderilor din ţări cu experienţă în economia de piaţă, recunosc faptul că planul de afaceri este un instrument de management, utilizat în previziunea, organizarea, coordonarea, stabilirea obiectivelor şi este de asemenea un instrument de control al acestor obiective.

Ei au ajuns la concluzia că un plan de afaceri, realizat aşa cum trebuie îi va ajuta sa-şi atingă scopurile astfel încât să servească intereselor proprii ale firmelor, angajaţilor şi ale investitorilor.

Legăturile dintre management, marketing şi programarea afacerilor, respectiv planurile de afaceri, ne ajută să înţelegem cât mai bine cadrul conceptual al planului de afaceri, în economia de piaţă.

Dezvoltarea societăţii actuale s-a realizat printr-o evoluţie dinamică, marcată de progresul mijloacelor de comunicare şi al mijloacelor de recoltare şi prelucrare a informaţiilor, de dezvoltare a cercetării ştiinţifice, precum şi de revoluţia din domeniul tehnologiei.

În procesul de adaptare a structurilor economice la cerinţele economiei de piaţă, societăţile comerciale trebuie să-şi propună noi obiective, cum ar fi: îmbunătăţirea comportamentului firmei în afaceri şi creşterea siguranţei întreprinzătorului, maximizarea profitului, diversificarea pieţei, diversificarea activităţilor, asigurarea unei poziţii de avantaj competitiv pe piaţa produsului, să înveţe noi metode de conducere şi organizare, care să le asigure atât continuitatea activităţii cât şi revigorarea acesteia, în condiţiile creşterii dinamismului mediului economic.

Se vorbeşte tot mai mult de “MANAGERIAL ECONOMICS” (ştiinţa economică managerială), care aplică metodele teoriei economice în luarea deciziilor pentru obţinerea succesului în afaceri; ea ajută managerii să utilizeze o serie de reguli de operare pentru folosirea cât mai eficientă a resurselor umane şi capitalului.

Funcţiile managementului reprezintă însăşi esenţa activităţii de conducere, prin aceste funcţii înţelegând activităţi relativ omogene, specializate, complementare, care au un rol bine stabilit în ansamblul procesului de conducere.

H. Fayol a fost cel care a definit pentru prima oară cele 5 funcţii principale ale managementului şi anume: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul.

Cu timpul, funcţiile conducerii au avut unele schimbări, astfel că, în prezent ele arată astfel: previziune, organizare, coordonare, antrenare - motivare, evaluare - control.

În cadrul funcţiei de conducere cea care realizează legătura dintre management şi planul de afaceri este cea de previziune.

Previziunea constă în stabilirea obiectivelor principale ale firmei, pe bază de calcul şi analiză economică, ţinând seama de rezultatele din trecut, prezent şi diferitele modificări din viitor ca urmare a acţiunii diverşilor factori şi de asemenea se stabilesc resursele şi mijloacele principale utile în realizarea obiectivelor stabilite.

În funcţie de orizont, grad de detaliere şi obligativitate, rezultatele funcţiei de previziune se împart în: prognoze, planuri şi programe.

Planurile se realizează pe o lună sau 5 ani şi reprezintă cea mai mare parte a activităţii de previziune.

Planul economico-social al firmei se referă doar la obiectivele fundamentale şi resursele aferente, în comparaţie cu planurile curente care sunt foarte detaliate, de aici rezultând faptul că gradul de detaliere şi obligativitate al planurilor variază invers proporţional cu perioada.

Un loc aparte în procesul de conducere şi în planul de afaceri îl ocupă conceptul de marketing, care nu trebuie să lipsească din toate activităţile desfăşurate în cadrul societăţii, deoarece acesta ajută la organizarea pe baze ştiinţifice a activităţilor care contribuie la reuşita afacerii.

Cunoşterea şi explicarea fenomenelor create de piaţă cât şi cunoaşterea posibilităţilor de a acţiona cât mai profitabil, a atras atenţia întreprinzătorilor asupra programelor de marketing şi ca parte componentă a acestora, planul de afaceri, folosit ca instrument de acţiune în relaţiile firmei cu partenerii din cadrul pieţei.

Afirmaţia de mai sus rezultă din însăşi conceptul clasic al marketingului formulat de Asociaţia Americană de Marketing care defineşte marketingul ca: “procesul de planificare şi executare a concepţiei - stabilirii preţului, promovării şi distribuţiei de idei, bunuri şi servicii pentru a crea schimburi sau tranzacţii care să satisfacă obiectivele individuale şi organizaţionale”1

Esenţa marketingului o reprezintă piaţa, aceasta răsplătind, recompensând sau sancţionând, munca depusă de fiecare întreprindere - criteriul cu care operează piaţa fiind cel al eficienţei, al concordanţei activităţii economice cu nevoile efective ale societăţii.