Analiza economico-financiară la SC Aerostar SA

INTRODUCERE

Această lucrare își propune să scoată în evidență modul în care informațiile din situațiile financiare sunt prezentate și valorificate, pentru a caracteriza activitatea firmei, poziția financiară și performanțele acesteia. Situațiile financiare ale unei întreprinderi reprezintă cel mai important mijloc prin care informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali. De aceea, întreprinderile își publică situațiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înțelese de către utilizatori.

Lucrarea este destinată analizei performanțelor economico – financiare ale întreprinderii, pe baza informațiilor ce se regăsesc pe site-ul societății Aerostar S.A referitoare la evidența contabilă a patrimoniului și cele legate de activitatea societății și este structurată pe trei capitole.

Primul capitol debutează cu noțiuni teoretice privind analiza performanțelor economico – financiare ale societății S.C AEROSTAR S.A, respectiv aspecte referitoare la diagnosticul financiar, bilanțul contabil și contul de profit și pierdere.

Conținutul capitolului II îl constituie prezentarea societății S.C AEROSTAR S.A, principalele puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări ale acesteia, precum și analiza situației economico – financiare. Tot în cadrul acestui capitol sunt abordate aspecte esențiale privind evoluția cifrei de afaceri, indicatorii de lichiditate și solvabilitate, indicatorii de risc, indicatorii de activitate și indicatorii de profitabilitate.

În încheierea lucrării am concluzionat aspectele principale referitoare la analiza capitolelor parcurse.

CAPITOLUL I CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND ANALIZA PERFORMANȚELOR ECONOMICO - FINANCIARE ALE FIRMEI

Termenul de analiză provine din limba franceză și semnifică:

• „pe de-o parte, prin substantivul analiză, o metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinare amănunțită a unei probleme;

• pe altă parte, prin verbul a analiza, a cerceta un întreg, un fenomen, etc., descompunându-l în părțile lui componente și examinând fiecare element în parte”.

Analiza, ca o metodă generală de cercetare a fenomenelor din natură și societate, semnifică descompunerea acestora în părțile lor componente, în elementele lor simple, pentru a putea fi studiate și descoperite relațiile de cauzalitate prin metode specific domeniului cercetat, analiza ecoomică vizează activitățile cu caracter economic, consumatoare de resurse și generatoare de rezultate.

„Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee și instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația economic-financiară a unui agent economic, identificarea factorilor, cauzelor și condițiilor care au determinat-o precum și a rezervelor umane, materiale și financiare”.

Rolul analizei economico-financiare în sistemul conducerii microeconomice rezultă din funcțiile sale. Acestea sunt:

1. Descompunerea și mobilizarea rezervelor interne. Rezerva internă reprezintă tot ceea ce depășește nivelul minim de resurse material, umane și financiare. Rezervele interne sunt legate de modul în care se folosesc resursele material, umane și financiare. Prin această funcție analiza contribuie la găsirea unor soluții care să ducă la utilizarea mai bună a resurselor existente, creează reserve interne care pot fi folosite pentru dezvoltarea activității societății comerciale.

2. Consolidarea autonomiei economico-financiare și creșterea eficienței economice. Rolul analizei în realizarea acestei funcții rezultă din faptul că, prin intermediul acesteia analiza economico-financiară urmărește să prevină, să descopere și să lichideze fenomenele și cauzele care generează rezultate negative. Analiza economico-financiară este o dimensiune a autonomiei agentului economic prin faptul că prin tot ce întreprinde vizează maximizarea veniturilor și minimizarea cheltuielilor. Autonomia agentului economic se manifestă în anumite limite impuse de relațiile subordinate unor norme, și constă în posibilitatea de a face tot ceea ce nu îî este interzis prin sistemul de acte normative.