Analiza mediului concurențial al firmei

Introducere

Prin mediul extern al întreprinderii se întelege ansamblul factorilor externi al acesteia, factori a caror existenta este susceptibila de a-i influenta comportamentul și performantele sale, afectând-o într-un fel sau altul. Deoarece impactul poate fi direct (acțiunile concurenței) sau indirect (schimbări generale în climatul de afaceri), analiza mediului extern trebuie realizată în două contexte diferite: contextul concurențial (mezomediul), generat de elemente aflate în imediata vecinătate a organizației și caracterizat prin posibilități sporite de influențare a acesteia, respectiv contextul general (macromediul), mai îndepartat și cu posibilități mai reduse de influența asupra întreprinderii.

Analiza mediului extern vizează studiul acelor variabile majore prin care mediul imediat sau cel lărgit influențează întreprinderea, furnizând diagnosticului informații asupra situației strategice complementare în raport cu cele oferite de analiza internă. Fie că sunt realizate in cadrul contextului concurențial, fie că privesc contextul general al macromediului, analizele realizate la acest nivel au scopul de a sesiza oportunitățile si amenintarile care există, dar și de a identifica factorii cheie de succes ai sectorului de activitate, veritabile variabile strategice externe pe care toate întreprinderile trebuie să le cunoască și să le stăpânească pentru a supraviețui.

O oportunitate reprezintă o evoluție a mediului extern apreciată ca având un efect pozitiv asupra întreprinderii. De exemplu, apariția unor noi piețe sau a unor noi tehnologii reprezintă cele mai clasice oportunități pentru o firmă. O oportunitate este cu atât mai notabilă cu cât probabilitatea de succes si atracția ei sunt mai ridicate și cu cât este mai rapid sesizată decât concurenții.

O amenintare reprezintă o evoluție a mediului extern cu efect previzibil negativ pentru întreprindere. O scădere continuă a puterii de cumpărare a populației în condițiile economice actuale reprezintă practic o amenințare majoră pentru toate întreprinderile. O amenințare este cu atât mai gravă cu cât are șanse mai mari de a se produce și cu cât afectează mai profund competitivitatea întreprinderii în cazul în care ea devine realitate.

Analiza contextului (mediului) concurențial este utilă în evaluarea oportunităților și amenințărilor generate de acele elemente (indivizi, grupuri sau organizații) care influențează direct întreprinderea, sau pot fi influențate semnificativ de către aceasta. Ea presupune, într-o prima fază, definirea cadrului de referință în care se vor desfășura analizele următoare, deci alegerea corectă a câmpului de lucru. O data acest cadru ales, analiza se va axa apoi pe studiul forțelor concurențiale care-l afectează, deoarece rezultanța acestor forțe determină performanțele sale potențiale.

Prezenta lucrare este împărțită în trei capitole.

În capitolul I intitulat ” CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND CONCURENȚA”, am explicat termenul de concurență, detaliind din punct de vedere teoretic în subcapitolele primului capitol noțiuni ca: obiectivele și conținutul concurenței, funcțiile concurenței, comportamentul concurențial, mediul concurențial - cadru de desfășurare a activității agentului economic.

În capitolul II al prezentei lucrări este realizată din punct de vedere teoretic analiza mediului concurențial.

Accentul lucrării cade însă pe capitolul III care este un studiu de caz privind particularitățile mediului concurențial în cadrul firmei S.C. SPUMOTIM S.A. Timișoara. În acest ultim capitol al lucrării sunt prezentate date referitoare la activitatea de bază şi obiectivele firmei S.C. SPUMOTIM S.A., Timișoara, județul Timișoara. De asemenea, se urmăreşte definirea unui set de metode şi tehnici folosite pentru îmbunătățirea mediului competitiv al firmei, în vederea asigurării unor informaţii cât mai complete, necesare fundamentării deciziilor din acest domeniu.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND CONCURENȚA

1.1 Definirea conceptului de concurență

Adeseori, concurenţa este privită ca o rivalitate sau o întrecere într-un anumit domeniu de activitate. Conform dicţionarului explicativ al limbii române, concurenţa reprezintă:

“o rivalitate comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari”.

Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a două sau mai multe întreprinderi care activează în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienţi în vederea atingerii unor obiective propuse. Ca urmare, concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori, mai precis către nevoile acestora, încercând să le satisfacă cât mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi competitori. Acest lucru presupune adoptarea unui anumit comportament concurenţial, comportament care se manifestă în relaţiile de concurenţă existente într-un domeniu de activitate sau într-o piaţă.

De-a lungul timpului, pentru definirea conceptului de concurenţă au fost folosite noţiuni, atât din domeniul economic cât şi din cel juridic. Astfel, potrivit unei definiţii mai cuprinzătoare din domeniul juridic, “prin concurenţă se înţelege lupta dusă, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, între firme capitaliste de producţie, comerciale, bancare, etc, în scopul realizării unor profituri cât mai mari, ca urmare a acaparării unor segmente tot mai largi de piaţă şi, în consecinţă, a sporirii volumului de afaceri”.

Deoarece concurenţa se manifestă, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional, ea a fost definită şi reglementată de către Organizaţia de Cooperare Economică şi de Dezvoltare (OECD), organism internaţional ce militează pentru crearea unui climat economic şi de afaceri optim pentru statele membre, astfel: “concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă în care firme sau vânzători se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor, în scopul de a

atinge un obiectiv economic, de exemplu, profituri, vânzări şi/sau împărţirea pieţei. În acest context, concurenţa este adesea echivalentă cu rivalitatea. Această rivalitate poate să se refere la preţuri, calitate, servicii sau combinaţii ale acestor sau altor factori pe care clienţii îi preţuiesc” .