Analiza rentabilității entității economice - Studiu de caz la SC Orion 92 SA

Investigarea societăţii economice necesită un demers specific care integrează viziunea clasică bazată pe cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate şi a legilor interne ale formării şi evoluţiei fenomenelor, cu cea sistemică orientată spre studierea coerenţei acestora într-un mediu în continuă schimbare. O astfel de abordare permite nu numai o corectă evaluare a stării de fapt , ci şi identificarea vulnerabilităţilor şi oportunităţilor de dezvoltare, indispensabilă fundamentării deciziilor de management.Diagnosticul economic-financiar este un instrument la îndemâna managerilor care permite formularea unor judecăţi de valoare calitative şi/sau cantitative privind starea, dinamica şi perspectivele unui agent economic. Cuvântul “diagnostic” este de origine greacă şi înseamnă ”apt de a discerne”. El are în economie aceeaşi accepţiune ca şi în medicină. Indiferent de domeniul de utilizare, demersul diagnosticului impune analiza complexă a mecanismului de formare şi modificare a fenomenelor specifice.Diagnosticul nu înseamnă a descrie, ci a identifica variabilele cheie ale stării şi dinamicii fenomenelor, a studia interacţiunea lor în vederea (identificării) determinării obiectivelor de progres ale întreprinderii. Sursele de progres ce pot fi identificate decurg din incoerenţele, vulnerabilităţile şi potenţialităţile puse în evidenţă de diferitele tipuri de analiză.Această analiză a diagnosticului aplicată într-o economie de tranziţie este comparabilă cu demersul clasic al teoreticienilor şi practicienilor in domeniu. Aşa cum sublinia J.P. Thibault, diagnosticul reprezintă unitatea următoarelor etape:

- identificarea disfuncţionalităţilor şi oportunităţilor;

- analiza situaţiei de fapt, căutarea cauzelor interne şi externe şi stabilirea responsabilităţilor;

- propunerea programului de acţiune şi a măsurilor de redresare sau de ameliorare a rezultatelor;

- aplicarea măsurilor propuse;

- controlul realizării obiectivelor de redresare sau ameliorare.De fapt ,efectuarea unui diagnostic al firmei poate fi motivată nu numai de situaţia în care aceasta are dificultăţi, respectiv disfuncţionalităţi, când efectuarea diagnosticului reprezintă o obligaţie legală în cadrul procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară* ci şi atunci când “întreprinderea are o bună stare de sănătate” ** şi atunci diagnosticul este un instrument de control al realizării. În cazul “diagnosticului de criză” , dificultăţile întâlnite de întreprindere impun examinare globală a situaţiei şi performanţelor acesteia. Astfel, dificultăţile temporare de

plată pot ridica semne de întrebare cu privire la posibilităţile întreprinderii de aprovizionare, de demarare a producţiei, cu privire la aptitudinea întreprinderii de a-şi menţine solvabilitatea În general, în funcţie de scop , diagnosticul poate fi restrâns la anumite probleme sau extins în accepţiunea de diagnostic global. Bineînţeles că, un diagnostic rezumat la o anume problemă economico- financiară a firmei este presupus şi în practica managerială curentă, mai ales când se semnalează disfuncţionalităţi în activitatea acesteia.În cazul diagnosticului global acesta implică prin definiţie o analiză de ansamblu a potenţialului economico-financiar, a performanţelor realizate, corelate cu dimensiunea şi calitatea acestUn diagnostic general cuprinde un ansamblu de caracteristici statice şi strategice

care, aşa cum se fac referiri în literatura de specialitate, privesc cei 5 M, şi anume :***Men - reprezentând potenţialul uman;Money - reprezentând probleme multiple şi complexe financiare ;Marchandise - privind cantitatea , calitatea şi evaluarea stocurilor ;Materials - referindu-se la evaluarea cantitativ calitativă a activelor fixe, în special canivel tehnologic, fiabilitate, performanţe ;

* J.P.Thibault ,“Le diagnostic d’entreprise”, SEDIFOR ,1989, pag.15

** Legea nr. 64/22 iunie 1995 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare *** Mărgulescu Dumitru, Niculescu Maria, Diagnostic economico-financiar, Ed.Romcart,1994,p. 4 Market - reprezentând diagnosticul poziţiei pe piaţă, distribuţia producţiei şi serviciilor. Subordonat mediului intern, spaţiul în care se realizează diagnoza poate fi reprezentat astfel : Spaţiul formării şi realizării economico- financiare Fig:1.1 Spaţiul desfăşurării diagnozeiDiagnosticul, mai ales cel intern, realizat ca sistem permanent de supraveghere şi control al întreprinderii este sensibil substanţializat prin explicarea factorial-cauzală a simptomelor negative , a abaterilor de la regulile normale de funcţiune.Indiferent de felul diagnosticului, secvenţial sau global, nu este suficient pentru a determina dacă rezultatul este bun sau prost; important este să înţelegem de ce este implicat mecanismul relaţiilor cauză - efect. Indiferent de sfera de cuprindere a activităţii, modelul operaţional al diagnosticului economico-financiare poate arăta astfel: Etape ale diagnosticului Operaţii de analiză Fig.1.2 Schemă privind modelul operaţional al diagnosticului economico-financiar Prin conţinutul său, analiza economică presupune cunoaşterea modului în care funcţionează un sistem şi stabilirea direcţiilor de acţiune asupra acestuia pentru a-l regla, pentru a-i determina schimbări de stare , în concordanţă cu obiectivele urmărite în timp şi spaţiu. Pentru o astfel de cunoaştere şi pentru asigurarea condiţiilor de implicare şi acţiune a decidenţilor, este necesar un sistem informaţii care să reflecte complex stările funcţiunii sistemului.