Analiza și Contabilitatea Salariilor

INTRODUCERE

În teoria şi practica economică, salariul ocupă un loc deosebit de important.Termenul ca atare este de origine latină. Salarium era suma ce se plătea fiecărui soldat roman pentru cumpărarea sării. Soldatul era un om dependent şi i se acorda salarium, în virtutea acestei dependenţe un om liber nu primea salarium. Termenul s-a păstrat în timp şi a căpătat sensul de venit al unui om care este dependent de altul, fie juridic, fie economic.

Salariul apare ca venit ce revine factorului muncă datorită participării nemijlocite a lui la activitatea economică.

De la început trebuie să precizăm faptul că salariul nu a existat în toate timpurile, cu toate că factorul muncă a participat în toate timpurile la procesul de producţie.De fapt, este de neimaginat proces de producţie, în general, activitatea economică, fără prezenţa factorului muncă.Atunci, apare limpede că salariul, privit ca venitul persoanelor care participă prin munca lor proprie la procesul de producţie, este o categorie economică ce a apărut în anumite condiţii social-economice, odată cu apariţia în societate a unor oameni lipsiţi de toate condiţiile necesare pentru organizarea şi desf ăşurarea producţiei, înafară de forţa muncii lor, care, pentru ei ,apărea ca singurul mijloc de existenţă.

Dacă ne imaginăm un producător independent, un meseriaş, observăm că acesta posedă în plină proprietate toate condiţiile materiale de producţie pe care împreună cu munca lui le foloseşte după cum crede de cuviinţă, în procesul de producţie.În acest caz, este firesc ca tot ce obţine el, întreaga valoare creată sa-i aparţină în întregime.Nimeni altcineva nu are dreptul să-i ceară nici o particolă din valoarea nou creată de el, în afară poate de stat, care pentru serviciile aduse comunităţii , deci şi meşteşugarului, percepe impozitul pe venit. Putem spune oare că venitul meşteşugarului obţinut prin munca sa proprie îmbracă forma de salariu ?

Desigur nu, deoarece categoria de salariu nu reflectă toate tipurile de venituri obţinute de factorul muncă de-a lungul timpului, el nu apare ca formă tip a venitului, ci ca venit ce revine factorului muncă în anumite condiţii social-economice. Aceste condiţii sînt acelea în care posesorul forţei de muncă, nu posedă altceva decît aptitudinile lui fizice şi intelectuale, priceperea lui, capacitatea lui de a munci, care reprezintă singura lui sursă de existenţă. Lipsit de ceilalţi factori de producţie, el este lipsit şi de mijloacele necesare traiului, singura lui alternativă este să-şi închirieze forţa lui de muncă, singurul bun pe care îl posedă, de pe urma căruia să obţină venitul necesar traiului. Dar acest lucru, îl poate face numai dacă este cetăţian liber, egal în drepturi cu toţi ceilalţi. Dacă nu ar fi cetăţian liber, ci sclav, sau iobag, el nu ar putea închiria forţa lui de muncă, deoarece aceasta aparţine de drept stăpînului de sclavi, sau feudalului, iar rezultatele muncii lui vor fi însuşite de către aceştea în virtutea posesiei de către ei a factorului muncă.

CAP 1. PREZENTAREA SOCIETĂŢII S.C. PIATRA CRAIULUI S.R.L.

1.1 SCURT ISTORIC

Firma S.C. Piatra Craiului S.R.L. a fost înfiinţată în anul 2000 de către Ioan Aldulea, alături de Maria Aldulea şi activează pe piaţa din România oferind tabere pentru copii.

Firma a suferit, ca să spun aşa, unele modificări de la înfiinţare şi până în prezent, în rândul personalului, al serviciilor oferite şi al organizării fiecărei tabere în parte. Bineînţeles sunt schimbări pozitive care sunt bine venite întotdeauna şi duc la o îmbunătăţire atât a serviciilor şi produselor cât şi al imaginii firmei.

Firma se numeşte S.C. Piatra Craiului S.R.L. şi are sediul social în judeţul Braşov, localitatea Zarnesti, strada Mare nr.130.

1.2 FORMA JURIDICA DE CONSTITUIRE

S.C. Piatra Craiului S.R.L. este o persoană juridică română, o societate comercială cu răspundere limitată înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Braşov sub nr. J08/1479/2000, cod unic de înregistrare 784569, atribut fiscal RO, prin reprezentantul său legal Ioan Aldulea- administrator.

1.3 CONDUCEREA SI PERSONALUL FIRMEI

Echipa firmei este compusă din Ioan Aldulea (administratorul firmei), Maria Aldulea – manager partner, Irina Condrea- coordonatoare programe arte plastice, Daniela Dadu- animator,Gabriela Ciurea - coordonatoare tabăra.

CAP 2. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND SALARIILE

2.1 SALARIUL- PREŢUL MUNCII

Salariul reprezintă „expresia bănească a valorii forţei de muncă”, „preţul forţei de muncă”, „plata forţei de muncă”. Mai simplu, salariul este definit ca „plata, de regulă în formă bănească, a unei activităţi depuse”, „preţul muncii”, „plata muncii”.

Prin legea nr. 53/2003 – Codul Muncii se prevede:

1. Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

2. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

3. Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.

4. Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorului.”

Din punct de vedere fiscal, salariul reprezintă:

- Pentru angajatori (societate comercială, regie autonomă etc.), o cheltuială, ca orice altă cheltuială, impusă de necesitatea desfăşurării activităţii. Angajatorul, care face „plata muncii” sub formă de „salarii”, are obligaţia:

- De a se înregistra pe cheltuieli cu salariile acordate, care reprezintă o „cheltuială cu salariile”, înregistrată în debitul contului 641 „Cheltuieli cu remuneraţiile personalului”, care este o cheltuială deductibilă la calcului profilului impozabil (adică admisă a sa scădea din veniturile impozabile în scopul determinării profitului impozabil);

- De a se înregistra în evidenţa financiar-contabilă cu „salariile plătite”, respectiv cu „salariile şi alte drepturi cuvenite personalului”, în creditul contului 421 „Personal – remuneraţii acordate”, şi de a calcula şi reţine, prin stopaj la sursă, obligaţiile bugetare (contribuţia pentru şomaj, pensie, sănătate şi impozitul). Calculul şi reţinerea obligaţiilor datorate statului reprezintă o obligaţie a angajatorului (a celui care face plata salariilor) şi se face prin „stopaj la sursă”, care constă în faptul că nu se face plata salariilor până nu se „stopează”, până nu se calculează şi reţin sumele datorate statului;

- Pentru salariat (angajat), un „venit obţinut prin muncă”, un venit acordat de angajator după ce s-au calculat şi reţinut de angajator toate obligaţiile de plată datorate statului.