Analiza Valorii Adăugate

1. ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII

Analiza economico-financiară reprezint un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia economico-financiara a unui agent economi; la gradul de risc al activităţii sale într-un mediu concurenţial extrem de dinamic; cat si la nivelul şi calitatea performanţelor sale prin identificarea factorilor, cauzelor si condiţiilor care au determinat-o, precum si rezervelor interne de îmbunătăţire a acesteia, din punct de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale si financiare.

Analiza economico-financiară se considera a fi un instrument eficace la dispoziţia factorilor de decizie din întreprindere deoarece permite diagnosticarea stării de performanta înregistrate de întreprindere precum si echilibru financiar al întreprinderii la încheierea exerciţiului, propunându-si prin intermediul analizei sa stabilească punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare in vederea elaborării strategiei de menţinere si dezvoltare a întreprinderii.

Cu alte cuvinte, analiza economică este practic un instrument indispensabil în determinarea situaţiei economico-financiare a unei întreprinderi şi pentru creşterea performanţelor acesteia.

1.1. Definirea rezultatelor întreprinderii

Stabilirea nivelului de performanta al activităţii întreprinderii se realizează pe baza analizei rezultatelor, ce reprezintă o parte componentă a analizei economico-financiare.

Din punct de vedere economic, rezultatul trebuie perceput ca un efect final sau intermediar al unor acţiuni economice, mai mult sau mai puţin deliberate, fiecare rezultat al activităţii întreprinderii fiind studiat nu numai ca mărime in sine ci si in raport cu un anumit criteriu luat ca baza de comparaţie , ceea ce permite cunoaşterea abaterilor intervenite in timp si spaţiu, el fiind cel care confirmă sau infirmă utilitatea acestor acţiuni.

La nivel de întreprindere se pot obţine următoarele tipuri de rezultate:

- rezultate ale activităţii productive- se concretizează în bunuri şi servicii ce au o anumită utilitate şi pot satisface anumite nevoi de consum;

- rezultate financiare- confirmă realizarea pe piaţă a rezultatelor obţinute în sfera productivă;

- rezultate sociale- obţinute prin ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a acesteia;

Analiza economico-financiară operează cu toate aceste rezultate dar utilizează în mod frecvent rezultatele financiare, acestea având formă valorică de exprimare.

1.2. Tipologia rezultatelor

Rezultatele activităţii unei întreprinderii se clasifica după diferite criterii , care permit gruparea acestora după cum urmează:

1. Clasificarea rezultatelor după modul lor de formare

După modul de formare, rezultatele pot fi grupate în două categorii principale:

a) rezultate obţinute prin clasarea cheltuielilor după natura lor;

b) rezultate obţinute prin clasarea cheltuielilor după destinaţie (sau după funcţie);

a) Formarea rezultatelor prin clasarea cheltuielilor după natură

In cazul acestei modalităţi de formare a rezultatelor cheltuielile sunt clasate după natura şi nu după funcţia acestora, iar rezultatul activităţii productive al întreprinderii se formează prin raportarea ansamblului cheltuielilor de exploatare la producţia exerciţiului.

Potrivit noilor reglementări contabile din sistemul românesc (OMF 306/2002) o ierarhizare a cheltuielilor după natura acestora este cerută de Nota explicativă nr. 4- Analiza rezultatului de exploatare. Prin întocmirea acestei note explicative este posibilă determinarea unui rezultat al exploatării strict aferent activităţii de producţie, în mod practic însă acest lucru va fi destul de dificil.

Utilizarea acestei metode pentru determinarea rezultatelor permite formarea unui sistem de indicatori numit „Cascada soldurilor intermediare de gestiune”, sistem în care se regăsesc o serie de indicatori foarte importanţi pentru aprecierea performanţelor unei întreprinderi, cum ar fi: valoarea adăugată, rezultatul brut de exploatare, etc.

Dezavantajul metodei constă în faptul că nu poate fi identificat un rezultat strict aferent activităţii de producţie (datorită interferenţei cu activitatea de desfacere şi administrare) şi în plus, rezultatul obţinut este unul potenţial, fiind doar parţial confirmat de piaţă (producţia stocată nu este încă realizată pe piaţă).

b) Formarea rezultatelor prin clasarea cheltuielilor după destinaţie (funcţie)

Spre deosebire de modelul anterior, această modalitate de formare a rezultatelor se bazează pe clasarea cheltuielilor după destinaţia acestora (exploatare, desfacere, administrare, etc.) iar in cazul rapoartelor financiare din acest model , este posibilă formarea unui rezultat strict specific activităţii de producţie, rezultatul fiind de altfel confirmat de piaţă, deoarece rezultă din compararea costului vânzărilor cu producţia vândută.

Se poate observa că rezultatele obţinute prin cele două metode diferă prin următoarele elemente: modul de clasare a cheltuielilor şi referenţialul la care acestea se raportează.

Sistemul de formare a rezultatelor prin clasarea cheltuielilor după destinaţia acestora are o valoare informaţională superioară sistemului de formare a rezultatelor prin clasarea cheltuielilor după natură, din următoarele motive:

- o raportare a cheltuielilor direct productive la producţia exerciţiului este perfect justificată, dar nu este la fel de justificată şi o raportare a cheltuielilor de circulaţie la această producţie, ele trebuind să fie comparate cu producţia vândută sau cu cifra de afaceri, lucru pe care sistemul de clasare a cheltuielilor după natură nu îl permite;

- permite evidenţierea unui rezultat de natura profitului strict aferent activităţii de producţie;

- permite o mai bună gestionare şi urmărire a cheltuielilor şi implicit a profitabilităţii întreprinderii;

- includerea cheltuielilor de administrare în cheltuielile de exploatare (la clasarea cheltuielilor după natură) afectează performanţele acestei activităţi fără să permită evaluarea eficienţei activităţii de administrare.

2. Clasificarea rezultatelor după gradul de cuprindere

In sistemului contabil românesc, contul de profit şi pierdere atât potrivit vechilor reglementări cât şi noilor reglementări, prezintă în partea superioară rezultatele cu caracter global, in timp ce in partea inferioară rezultatele devin tot mai sintetice.

Acest criteriu de clasificare a rezultatelor se bazează pe modul de formare în sistemul contabil românesc şi permite departajarea lor în trei principale categorii, după cum urmează:

a) indicatori de rezultate care exprimă volumul activităţii desfăşurate;

b) indicatori de rezultate care exprimă profitabilitatea activităţii sau a întreprinderii în ansamblul său;

c) indicatori de rezultate ce măsoară potenţialul de finanţare al întreprinderii.

Clasificarea indicatorilor de rezultate după acest criteriu permite o analiză diferenţiată a performanţelor unei întreprinderi, astfel:

- performanţe care ţin de capacitatea productivă a întreprinderii şi care pot conduce la extinderea volumului de activitate şi la creşterea cotei de piaţă a firmei sau la consolidarea poziţiei pe piaţă a acesteia (acest gen de performanţă se măsoară cu indicatorii de rezultate ce exprimă volumul activităţii);

- performanţe care conduc la creşterea nivelului de profitabilitate al întreprinderii şi care nu întotdeauna sunt efectul creşterii volumului de activitate (sunt reflectate de rezultatele care exprimă profitabilitatea);

- performanţe care se referă la capacitatea întreprinderii de a genera şi mobiliza resurse financiare care să asigure o finanţare echilibrată şi eficientă a activităţii (se apreciază cu indicatorii care exprimă potenţialul de finanţare).