Analize - Metode și căile de creștere a rentabilității întreprinderii

În prezenta lucrare de licenţă ne propunem să analizăm căile de creştere a rentabilităţii la nivelul societăţii comerciale S.C. COMPA S.A. SIBIU.

Analiza căilor de creştere a rentabilităţii este foarte importantă pentru studierea activităţii desfăşurate în cadrul societăţii S.C. COMPA S.A. deoarece aceasta trebuie să-şi probeze permanent viabilitatea, performanţa economico-financiară. Aceast lucru se impune cu atât mai mult, cu cât mecanismele clasice ale economiei de piaţă se formează şi urmează să funcîioneze cu toate rigorile caracteristice.

În cadrul acestei lucrări ne-am propus să abordăm mai multe aspecte privind această analiză atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic, urmând să găsim răspunsuri la o serie de probleme cum ar fi:

- care sunt rezultatele economice şi financiare ale întreprinderii dacă acestea sunt sau nu satisfăcătoare şi de ce ? Cum au fost obţinute ? Care sunt performanţele dorite ? Care este nivelul performanţelor realizate ? Ce trebuie făcut pentru atingerea rentabilităţii dorite ? Ce măsuri concrete urmează a fi întreprinse, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, pentru creşterea rentabilităţii ?

Diagnosticarea căilor de creştere a rentabilităţii urmăreşte succesiunea din practica acestei acţiuni şi anume:

- analiza diagnostic a profitului;

- analiza structurală a profitului;

- analiza factorială a profitului;

- analiza factorială a profitului;

- analiza factorială a profitului înaintea impozitării;

- analiza factorială a rezultatului înaintea impozitarii;

- analiza factorială a rezultatului exploatării;

- analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri;

- analiza diagnostic pe baza ratei rentabilităţii;

- analiza diagnostic pe baza ratei rentabilităţii faţă de cifra de afaceri;

- analiza rentabilităţii pe baza punctului critic;

- rentabilitatea şi ciclul de viaţă a produsului.

CAPITOLUL I

Bazele metodologice ale analizei economico-financiare.

Piaţa ca mecanism de reglare a funcţionării economice, are un inpact complex şi permanent asupra deciziilor libere şi autonome ale agenţior economici privind opţiunile în alocarea resurselor, dimensionarea alocării, respectiv investirii, eficienţa utilizării lor în vederea asigurării marjei concurenţiale a viabilităţii. În acest context, s-a definit ca necesitate analiza economico-financiară ca instrument de supraveghere a activităţii şi performanţelor ei, inclusiv cu luarea în considerare a variabilelor probabile ale pieţei.

De fapt o asemenea necesitate şi utilitate, rezultă din concluziile de-a lungul timpului, ale multor autori, care în esenţă, subliniază că prin analiza economico-financiară trebuie să se capete răspuns la ţntrebări de maniera următoare:

- cum se apreciază structura utilităţilor şi resurselor ?

- cum sunt asigurate echilibrele financiare de bază ?

- dacă întreprinderea probează o eficacitate suficientă în utilizarea resurselor economice şi financiare ?

Răspunsurile la astfel de întrebări, subordonat scopului şi în limitele necesare, caută să obţină fiecare utilizator al informaţiei, fie el intern (bănci, organe fiscale, parteneri de afaceri). Ele se regăsesc încuprinsul şi sistematica propusă de orice studiu de fezabilitate sau de evaluare economică a întreprinderii.

Evident elementele primare ale patrimoniului actual conceptual-metodologic al analizei economico-financiare au apărut, cu peste două secole în urmă, odată cu începutul revoluţiei industriale ţi au devenit tot mai largi ţi explicite fără a exclude contribuţia şcolii economice româneşti, în principal prin catedra de Analiză economico-financiară în cadrul Academiei de Studii Economice, precum şi a altor catedre din celelalte centre universitare.

1.1 Conţinutul procesului de analiză economică.

Drumul pe care îl parcurge analiza reprezintă inversul evoluşiei reale a fenomenului. Analiza porneşte de la rezultatele procesului încheiat, către elemente şi factori.

Conţinutul analizei activităţii economice, inclusiv îmbinarea acesteia cu sinteza, poate fi redat în câteva etape:

- Determinarea obiectului analizei, care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate. Frecvent, se consemnează rezultatele atât cu ajutorul mărimilor absolute, cât şi al indicatorilor. Determinarea obiectivului se face în timp şi spaţiu calitativ şi cantitativ, utilizând anumite metode de evaluare şi de calcul.

- Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat. Desfacerea în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se stabilesc în mod succesiv, trecând de la cei cu acţiune directă la cei care acţionează indirect şi aşa mai departe, până la stabilirea cauzelor finale. Cu alte cuvinte, procesul cunoaşterii este adâncit de la esenţă mai puţin profundă către alta, mai profundă (principiul descompunerii în trepte).

- Stabilireacorelaţiilor dintre fiecare factor si fenomenul analizat şi dintre diferiţii factori care acţionează. Este necesară deci, determinarea relaţiei cauză-efect, respectiv a raporturilor de condiţionare. Parcurgerea celor trei etape conduce la elaboratrea de modele ale fenomenelor analizate.

- Măsurarea influenţelor (actiunii) diferitelor elemente sau factori. În această etapă intervine analiza cantitativă cu scopul cuantificării influenţelor, al măsurii posibilităţilor (rezervelor) interne, al aprecierii cât mai exacte a rezultatelor.

- Elaborarea concluziilor şi aprecierilor care presupune sinteza rezultatelor analizei din sfera cercetată.

- Elaborarea măsurilor care constituie conţinutul deciziilor menite să asigure valorificarea optimă a resurselor, să contribuie la sporirea eficienţei economico-financiare în viitor.

Parcurgerea acestor etape, cu prilejul analizei oricărui fenomen economic, asigură caracterul complex şi totodată, ştiinţific al analizei.