Asigurarea locuinței

I. Introducere

Este asigurarea obligatorie a locuinţei o necesitate în România? Mai mult, este în interesul tuturor românilor sau este elaborată astfel încât să favorizeze o categorie de cetăţeni?

România este singura ţară din Europa care adoptă o lege ce are drept interes să oblige cetăţenii să-şi asigure locuinţa împotriva dezastrelor naturale. Este România afectată mai mult decât ţările europene de cutremur, inundaţii sau alunecări de teren? De-a lungul timpului, întreaga Europa a fost afectată de catastrofe naturale, într-o proporţie mai mare sau mai mică, prin urmare fiecare unele ţari au încercat să îşi protejeze locuitorii prin adoptarea unor sisteme de asigurare. Aceste sisteme au fost modelate în funcţie de necesităţiile fiecărei naţiuni dar nici una dintre ţările respective nu a adoptat o lege privind asigurarea obligatorie a locuinţei.

În Germania, a fost elaborat un proiect de lege asemănător celui adoptat de Romania. Însă, Ministerul Finanţelor din Germania a prezentat contraargumente privind adoptarea acestui proiect şi asfel iniţiativa de a exita o lege în ceea ce priveşte asigurarea obligatorie a eşuat.

Banca Mondială şi România poartă discuţii de peste 10 ani privind introducerea unui sistem de asigurare obligatoriu a locuinţelor în Romania. De-a lungul timpului, prezenta lege a îmbrăcat diferite forme până a ajuns la un stadiu care a mulţumit reprezentanţii Băncii Mondiale. Cu toate acestea, o parte a asigurătorilor din Romania işi prezintă în continuare nemulţumirea faţă de această lege şi de modul cum este implementată. Reprezentanţii asigurătorilor din România au propus şi soluţii pentru a îmbunătăţii această lege.

Gheorghe Grad , directorul general al SRBA Broker de Asigurare Reasigurare, vede această lege ca un ajutor pentru cei săraci care nu ar putea să işi recupereze averea în cazul unui hazard natural. Caracterul social al acestei legi este evidenţiat de sumele asigurate mici dar şi de primele de asigurare de 10 si 20 euro. Grad speră că asigurarea obligatorie va impulsiona piaţa asigurărilor facultative. Aplicarea legii va determina un contact direct dintre un om de asigurari, care intră şi evaluează casa, şi asigurat. Asfel, se va vorbi despre asigurări, iar proprietarul va vedea necesitatea asigurării şi va face diferenţa de peste 20.000 de euro, care poate ajunge la 50-60.000 de euro pe asigurări facultative.

II. Hazardele naturale cu care se confruntă Europa

Catastrofele naturale sunt schimbări cauzate de natură a suprafeţei pământului, a atmosferei care produc pagube materiale si pierderi de vieţi omeneşti. În Europa, cele mai frecvente dezastre naturale au fost generate de inundaţii, cutremure, canicule/incendii sau alunecări de teren.

Legea privind asigurarea obligatorie a locuinţei prevede asigurarea gospodăriilor împotriva alunecărilor de teren, cutremurelor si inundaţilor. Aceste catastrofe naturale au fost inregistrate şi în Europa, făcând de-a lungul timpului pagube materiale de miliarde de euro. În acest capitol, vom studia pagubele produse de aceste dezastre naturale, precum şi gradul de risc al fiecarei ţari privind aceste hazarde.

1. Alunecările de teren

Cea mai mare alunecare de teren până în prezent s-a înregistrat pe Muntele St. Helens , din statul Washington (SUA). La 18 mai 1980, circa 2.800 de milioane mc de rocă au alunecat de pe munte, imediat înaintea unei erupţii vulcanice. Cantitatea echivalează cu un bloc de pământ de aproape 1,2 km înălţime, lăţime şi lungime. Pagubele materiale nu au avut importanţă deoarece în zona respectivă nu se afla nicio comunitate umană.

În Europa, alunecările de teren sunt provocate, în majoritatea cazurilor, de inundaţii sau defrişări iar pagubele produse de acestea sunt evaluate împreuna cu cele produse de inundaţii. Harta prezentată mai jos, realizată de ESPON (European Spatial Planning Observation Network), reflectă faptul că, deşi valoarea totală a pierderilor provocate de alunecările de teren în Europa nu este foarte semnificativă, majoritatea zonelor din Europa prezintă un grad ridicat de producere a alunecărilor de teren.

Anglia, Norvegia, Austria, Bulgaria şi Slovacia au aproape toate zonele ţării cu grad ridicat de producere a alunecărilor de teren. În România, deşi situatia este mai bună decât a ţărilor menţionate mai sus, mai mult de 60% din zonele ţării prezintă un grad ridicat de producere a alunecărilor de teren. Într-o situaţie asemănătoare cu a României, din punct de vedere al gradului de risc a alunecărilor de teren, se află Spania şi Italia.