Bazele Teoretico-Metodologice ale Analizei Economico-Financiare

INTRODUCERE

Într-o perioadă în care se vehiculează tot mai mult termenul de criză financiară, analiza impactului acesteia și consecințele impactului au devenit obiectivele majore al oricărei unități.

Informaţia economică reprezintă un element indispensabil al progresului fiind prezentă în toate domeniile de activitate. În contextul dezvoltării economiei de piaţă şi al sporirii gradului de complexitate al acesteia, informaţia economică trebuie să se dezvolte corespunzător, astfel încât să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situaţia patrimonială a întreprinderilor şi rezultatele activităţii economico-financiare. Valorificarea eficientă a informaţiei economice se poate realiza doar în cadrul unui sistem informaţional economic în care contabilitatea este o componentă de bază.

Activitatea contabilă are o contribuţie importantă în economie prin conţinutul său, care îmbină armonios teoria abstractă cu realitatea fenomenelor studiate. Aceasta furnizează un sistem de informaţii corelat şi verificat, nelăsând loc subiectivismului şi promovând rigurozitate şi exactitate în reflectarea fenomenelor economico-financiare. Importanţa comunicării manageriale a crescut pe măsură ce firma şi-a extins graniţele, iar globalizarea tot mai accentuată a pieţelor de capital impune utilizarea, în toată lumea, a unui limbaj unic în contabilitate, fapt realizat prin normalizare şi armonizare.

Cea mai puţin costisitoare şi cea mai răspândită metodă de comunicare managerială o constituie situaţiile financiare, care de fapt reprezintă nucleul sintezelor contabilităţii. Utilizatorii informaţiei din situaţiile financiare caută să aprecieze rentabilitatea întreprinderii, în general, dar şi riscul de nelichiditate al acesteia.

În contextul reformei şi al tranziţiei la economia de piaţă, fiecare întreprindere, indiferent de dimensiune, sector de activitate sau formă de proprietate, se confruntă cu o serie de probleme privind cerinţele mediului în care îşi desfăşoară activitatea, îmbunătăţirea performanţelor economico-financiare şi capacitatea concurenţială în raport cu alte întreprinderi.

Analiza economico-financiară are un rol important în realizarea acestor obiective, contribuind, prin metodele şi tehnicile utilizate, la cunoaşterea stării diferitelor fenomene, identificarea factorilor şi cauzelor care provoacă anumite disfuncţionalităţi şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru reglarea şi optimizarea rezultatelor economico-financiare ale fiecărei întreprinderi.

În condițiile unei economii de piață, fiecare societate, indiferent de mărime, obiect de activitate trebuie să își îmbunătățească performanțele economico – financiare și capacitatea concurențială în raport cu celelalte întreprinderi aflate în concurență. Aceasta se realizează prin folosirea analizei economico – financiare ca instrument al managementului intern.

Economia de piata situează în centrul activității economice întreprinderea. La nivel microeconomic rezultatele inregistrate de intreprindere determină pozitiv sau negativ economia națională, deoarece prin activitatea sa de producere a bunurilor sau prestare a serviciilor, întreprinderea devine principalul furnizor de venituri în bugetul de stat.

Necesitatea analizei economico – financiare decurge din nevoia de cunoaștere a fenomenelor și proceselor din economie, din viața unei societăți. Prin intermediul analizei întregul este descompus în părțile sale componente, după care acestea sunt studiate individual, se determină factorii care le generează și se formulează concluzii cu privire la prezentul și viitorul activității întreprinderii analizate.

CAPITOLUL I

BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE

ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

1.1 Necesitatea şi conţinutul analizei economico-financiare

Analiza este o metodă generală de studiere a fenomenelor şi proceselor din natură şi societate. Noţiunea de analiză provine de la cuvântul grecesc „analysis” şi presupune descompunerea unui obiect sau fenomen în părţile sale componente, în elementele lui simple în vederea cercetării lui amănunţite.

Cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor din natură şi societate face necesară folosirea analizei în toate domeniile de activitate şi în toate ramurile ştiinţei. Cu ajutorul analizei se adânceşte procesul cunoştinţelor de la singular la general, de la concret la abstract, de la aparenţă la esenţă ceea ce permite descoperirea legăturilor de cauzalitate a factorilor de influenţă precum şi a legităţilor de formare şi desfăşurare a fenomenelor cercetate. În procesul cunoaşterii, analiza trebuie însoţită de sinteză