Bursa de Valori București

Introducere

Tema abordată a fost aleasă deoarece constituie un subiect de actualitate şi de interes în contextul dezvoltării continue şi al integrării pieţelor financiare, piaţa de capital dobândind o importanţă crescândă în cadrul sistemelor financiare contemporane. Globalizarea pieţelor financiare la nivel mondial a avut efecte favorabile şi asupra sistemului financiar românesc, ducând la consolidarea legislaţiei existente în domeniu şi la crearea şi dezvoltarea unei pieţe a serviciilor financiare viabile, care să permită tranzacţionarea unor instrumente financiare moderne. În ciuda performanţelor scăzute a pieţei de capital româneşti comparativ cu performanţele pieţelor de capital europene dezvoltate, piaţa românească de capital a cunoscut totuşi o dinamică favorabilă în ultimii ani. Nu în ultimul rând, o puternică motivaţie în alegerea temei de cercetare a fost legată de interesul meu deosebit faţă de acest domeniu, al pieţelor de capital.

Lucrarea de faţă este structurată în patru părţi: ,,Locul pieţei de capital în cadrul pieţelor componente ale sistemului financiar", ,,Analiza pieţei bursiere administrată de Bursa de Valori Bucureşti", ,,Instrumente emise şi tranzacţionate pe piaţa de capital" şi ,,Utilizarea pieţei la termen pentru administrarea riscurilor", urmărind să surprindă importanţa pe care o are piaţa de capital atât în finanţarea economiei, cât şi ca instrument de investiţie şi protecţie împotriva riscurilor asumate de investitori. De asemenea, am urmărit sa evidenţiez evoluţia pieţei bursiere româneşti de-a lungul timpului şi dezvoltarea acesteia.

În prima parte am dorit să evidenţiez atât legăturile dintre sectoarele instituţionale, modul în care se finanţează unele pe celelalte pe baza capacităţii de finanţare unor sectoare de a finanţa necesarul altor sectoare, precum şi rolul tot mai important pe care piaţa de capital a început să-l dobândească în finanţarea economiei. De asemenea, am prezentat principalii intermediarii financiari care operează pe piaţa de capital, şi anume: instituţiile de credit, organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) şi societăţile de servicii de investiţii financiare (SSIF). Aceştia au un rol important pe piaţa de capital, în special pentru investitori, deoarece asigură plasarea resurselor acestora printr-un management profesionist, diversificând riscurile asumate de investitori şi putând cu uşurinţă să urmărească investiţia făcută.

Cea de-a doua parte a lucrării prezintă o analiză detaliată a pieţei bursiere administrată de Bursa de Valori Bucureşti, arătând evoluţia de-a lungul timpului a acesteia, structura Bursei de Valori Bucureşti, precum şi dinamica pieţei bursiere în ultimii ani. Cu toate că performanţele pieţei de capital româneşti sunt destul de scăzute comparativ cu pieţele europene dezvoltate, aceasta totuşi a cunoscut o dinamică favorabilă în ultimii ani.

În partea a treia am abordat şi am analizat tipurile de instrumente care se emit şi se tranzacţionează pe piaţa administrată de Bursa de Valori Bucureşti. În cadrul pieţei spot putem vorbi de acţiuni, obligaţiuni, unităţi de fond, iar în cazul pieţei la termen, unul dintre cele mai importante instrumente financiare de pe Bursa de Valori Bucureşti îl reprezintă contractul futures.

În ceea ce priveşte acţiunile şi emisiunile de acţiuni, am tratat emisiunile efectuate pe piaţa primară de capital, prin ofertă publică primară, în perioada 2004-2008. În ceea ce priveşte obligaţiunile şi emisiunile de obligaţiuni, le-am tratat pe acelea realizate de-a lungul timpului de către companii, stat şi municipalităţi, precum şi cele realizate de instituţii internaţionale.

În ultima parte, am evidenţiat rolul de instrument de protecţie al Bursei de Valori Bucureşti, rol care se concretizează în strategiile de hedging pe care le pot adopta investitorii în vederea acoperirii riscului de scădere sau creştere a preţului unui instrument financiar. Am prezentat o parte teoretică a ceea ce înseamnă hedgingul pe piaţa bursieră, evidenţiind modul de aplicare a strategiilor de hedging printr-un studiu de caz, efectuat pe baza datelor privind instrumentele financiare deţinute de investitor şi a evoluţiei acestora pe piaţă într-un anumit interval de timp, date preluate direct de pe Bursa de Valori Bucureşti.

Metodologia utilizată a fost, în principal, analiza de documente, mai exact analiza datelor statistice, a rapoartelor de analiză şi a altor documente oferite de instituţiile participante pe piaţa de capital în calitate de emitenţi şi intermediari financiari, instituţiile de supraveghere, control şi monitorizare a activităţii desfăşurate pe piaţa bursieră.

1. LOCUL PIEŢEI DE CAPITAL ÎN CADRUL PIEŢELOR COMPONENTE ALE SISTEMULUI FINANCIAR

1.1.NEVOIA ŞI CAPACITATEA DE FINANŢARE LA NIVELUL SECTOARELOR INSTITUŢIONALE

Activitatea economică reprezintă un proces complex ce reflectă faptele, actele, comportamentele şi deciziile oamenilor prin care are loc atragerea şi utilizarea resurselor pentru a produce bunuri şi servicii, în scopul satisfacerii trebuinţelor şi intereselor economice.

Pentru a fi prosperă, în orice societate trebuie să existe un proces de economisire şi de acumulare de capitaluri, prin intermediul acestora susţinându-se astfel investiţiile, creşterea productivităţii muncii şi sporirea veniturilor.

Economisirea reprezintă un excedent de venit asupra consumului sau mai precis, fracţiunea din venit care nu este afectată consumului. Din punct de vedere financiar, într-un cadru determinat spaţial şi temporal, excedentul venitului asupra consumului îl putem considera capital bănesc acumulat.

Toţi subiecţii economici (societăţi comerciale, administraţii publice, gospodăriile) pot deveni participanţi activi la procesul de economisire şi respectiv de investiţii din economie.

Capacitatea (+) sau necesarul (-) de finanţare reprezintă valoarea netă a resurselor disponibile pe care un sector instituţional le pune la dispoziţia altui sector instituţional, dacă valoarea este pozitivă, sau de care are nevoie pentru a-şi acoperi investiţiile, dacă valoarea este negativă.

Conform Sistemului European de Conturi, există şase sectoare care constituie economia naţională, şi anume:

• Societăţi nefinanciare

• Societăţi financiare

• Administraţia publică

• Gospodăriile populaţiei

• Instituţii fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei (IFSLSGP)

• Restul lumii

Analiza necesarului sau a excedentului de finanţare a sectoarelor instituţionale permite estimarea viitoarelor legături de finanţare şi de alocare de capital prin intermediul mecanismelor de piaţă.

Astfel, din următorul grafic, se poate observa atât strânsa legătura dintre economia naţională în ansamblu şi sectorul extern, cât şi relaţia dintre sectorul gospodăriilor populaţiei şi celelalte sectoare nefinanciare din economie.