Calculația costului complet - Obiectiv al contabilității de gestiune

Importanţa deosebită ce trebuie acordată costului derivă şi din sporirea continuă a schimburilor de mărfuri pe piaţa externă, unde devin competitive numai acele produse care au parametrii ridicaţi şi un cost redus. În aceste condiţii orice conducător, trebuie să dispună de informaţii utile asupra costurilor, informaţii care caracterizează modul de organizare a proceselor de producţie, a funcţionării întregului angrenaj al unităţilor. Costul este, în cele din urmă, indicatorul care jalonează şi structura producţiei, în sensul că orienteză procesul de fabricaţie spre execuţia produselor solicitate de piaţă, rezultă, deci, că informaţia costurilor ca parte a sistemului informaţional economic al unităţii cuprinde o arie complexă din activitatea unităţii, antrenând o serie de factori tehnici şi economici pentru realizarea valorii economice a unui produs, valoare care cuprinde : valoarea de întrebuinţare, valoarea de schimb şi costul care alături de celelalte elemente constituie baza stabilirii preţurilor.

Prin conţinutul său eterogen şi complex, costul este un indicator care înmănunchează consumurile de valori şi de muncă vie în procesul de producţie, precum şi transformarea şi încorporarea lor în produsul finit. În aceste condiţii orice conducător din cadrul unităţii, începând cu şeful de echipă şi până la managerul unităţii, trebuie să fie informat despre nivelul şi evoluţia costurilor, în vederea luării unor decizii eficiente.

Întrucât nivelul costului este influenţat în egală măsură de aportul cadrelor tehnice şi economice din cadrul unităţii se impune o conlucrare fructuoasă a acestor două categorii profesionale, conlucrare care se poate realiza prin formarea de grupe mixte de lucru în cadrul compartimentelor tehnice, de producţie, de cercetare şi proiectare. Datele şi informaţiile rezultate din aceste analize sunt utile factorilor de decizie la:

- controlul şi analiza costurilor pe faze sau operaţii tehnologice, pentru fiecare produs şi loc generator de costuri;

- conducerea operativă a unităţii, prin precizarea atribuţiilor şi controlul modului de îndeplinire a sarcinilor;

- stabilirea rezultatelor financiare finale;

- aprecierea îndeplinirii sarcinilor de către compartimentele unităţii;

- stabilirea deciziilor pentru normalizarea şi optimizarea procesului economic;

Întrucât luarea unei decizii presupune existenţa mai multor informaţii, rezultă că alegerea unei decizii optime este funcţie de numărul informaţiilor, iar valoarea ei este proporţională până la un punct cu gradul de eterogenitate al informaţiilor. Este concludentă în acest sens corelaţia existentă între calitatea unei decizii, complexitatea activităţilor din cadrul unităţii şi cantitatea de informaţii furnizată, decizia atingând punctul optim în momentul existenţei unui volum semnificativ de informaţii.

Pentru creşterea rolului informaţiei din domeniul costurilor şi a sporirii eficienţei în cadrul unităţii, se impune compartimentelor de specialitate, să-şi concentreze atenţia şi să afecteze mai mult timp fixării în mod fundamental a planului costurilor la nivelul centrelor de costuri, iar prin urmărirea operativă a acestora să informeze factorii decizionali asupra abaterilor de la normele cantitative şi valorice, în vederea luării măsurilor ce se impun. Atâta timp cât informaţia costurilor nu furnizează aceste date la timp şi structurate pe cauze şi responsabilităţi, nu serveşte interesele majore ale unităţii şi nu-şi poate îndeplini în bune condiţii rolul de instrument al conducerii unităţii.

Costul complet este acel tip de cost care cuprinde totalitatea cheltuielilor încorporabile în costul unui produs delimitate în costuri directe şi costuri indirecte. Acest cost reprezintă totalitatea cheltuielilor cu caracter direct afectabile unui obiect şi a cheltuielilor indirecte imputate sau, mai degrabă, un cumul de cheltuieli aferente proceselor - producţie - vânzare.

Cunoaşterea costului complet are ca scop furnizarea informaţiilor de natură să faciliteze luarea deciziiilor celor mai adecvate. Importanţa acestor informaţii constă în aceea că acestea furnizează indicii de natură să faciliteze influenţarea celor care pot acţiona asupra componentelor costului complet , deoarece într-o economie de piaţă într-o unitate de producţie trebuie căutate acele soluţii pentru a obţine cea mai bună adecvare posibilă între cheltuielile şi utilităţile pe care acestea le creează.

Aceasta se poate realiza doar dacă se va acţiona în direcţia organizării şi perfecţionării calculaţiei costurilor precum şi în funcţionarea sistemului informaţional al costurilor în aşa fel încât să corespundă necesităţilor de cunoaştere pe fiecare treaptă organizatorică din cadrul unităţii.

Noile cerinţe ale organizării activităţii din cadrul întreprinderii, impun elaborarea unui sistem informaţional economic operativ, fapt ce reclamă o nouă orientare în alegerea modelelor de calculaţie în vederea obţinerii unor costuri pertinente. Costul, ca rezultat al activităţii economice, este pertinent atunci când este relevant, exact, operativ şi actual. Pe baza acestuia, activitatea de conducere de la diferite niveluri urmează a se înfăptui în mod ordonat şi organizat de aşa manieră ca să se realizeze în totalitate obiectivele înscrise în activitatea unităţii.

Sistemul informaţional al costurilor, nefiind un scop în sine, ci subordonat procesului decizional, trebuie în aşa fel organizat încât să asigure urmărirea tuturor consumurilor de valori pe întregul flux al procesului de producţie. Organizarea evidenţei costurilor şi a calculaţiei, a întregului proces de informare privitor la costuri, generează aşa cum s-a constatat în practica economică şi a procesului decizional o serie de cerinţe:

- informaţia costurilor să fie operativă, adică să poată fi recepţionată de organul conducător în timp util, pentru a se putea acţiona în momentul oportun, în scopul cercetării traiectoriei de desfăşurare a procesului de producţie generat de costuri. Orice informaţie care nu serveşte la timp decidentului se „învecheşte”, îşi pierde valoarea de întrebuinţare. În domeniul costurilor acuitatea operativităţii în informare este atât de esenţială, încât le întrece pe multe altele. Dacă costul se cunoaşte numai după ce s-a fabricat produsul respectiv, înseamnă că informaţia în cauză nu are decât un caracter constatator şi nu poate servi decât unei eventuale prognoze de lungă perspectivă;

- informaţia costurilor trebuie să fie completă, dar strict detaliată, în mod gradat, astfel încât fiecare organ de conducere să primească numai acele informaţii, care îi sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale, excesul şi lipsa de informaţii fiind dăunătoare;

- informaţia trebuie să fie exactă şi relevantă, asigurând în acest caz o valoare optimă deciziei;

- informaţia trebuie să fie concentrată, univocă, documentată şi numerică;

- informaţia să fie succintă, cu evidenţierea interdependenţelor;

- informaţia să sosească la momentul oportun decidentului;

- informaţia să aibă capacitatea de a se integra, adică posibilitatea ca pornind de la o informaţie iniţială, prin calcule să se obţină o nouă informaţie derivată;

Realizarea îngemănată a cerinţelor enumerate, concomitent cu aplicarea unor metode evoluate de calculare a costurilor, creează condiţiile realizării unui proces modern de conducere, capabil să răspundă operativ la câteva întrebări fundamentale care să caracterizeze în ultimă instanţă eficienţa economică şi anume:

- cât s-a produs zilnic pe fiecare secţie şi pe ansamblul unităţii

- care este nivelul beneficiului din ziua respectivă;

- în ce raport se află rezultatele efective, comparativ cu cele programate;

- care sunt cauzele abaterilor;

Soluţionarea unor astfel de probleme în domeniul informaţiei asupra costurilor nu este simplă şi nu trebuie să constituie o preocupare sporadică a practicienilor şi teoreticienilor care acţionează în acest domeniu. În practica unităţilor noastre economice s-au conturat unele încercări de îmbunătăţire a situaţiei, rezultatele fiind însă destul de modeste. Principalele cauze care au influenţat dezvoltarea lentă a acestui proces sunt următoarele:

- majoritatea managerilor de unităţi consideră că problemele costurilor şi ale contabilităţii în general, privesc exclusiv pe conducătorul compartimentului financiar - contabilitate. Această concepţie perimată astăzi îşi găsea locul în condiţiile în care unitatea avea ca obiectiv unic realizarea cantitativă a programului de producţie. Astăzi însă, când pe prim plan se situează aspectul eficienţei, costul complet este indicatorul de apreciere a întregii activităţi, fapt pentru care responsabilitatea nivelului costului cuprinde o arie vastă, incluzând pe toţi factorii de influenţă, cadre tehnice şi economice din unitate;

- alegerea modelului economic al pachetului de informaţii privitor la costul complet, nu este în exclusivitate o problemă contabilă şi nici de organizare a contabilităţii. Aceasta este o problemă de organizare de unităţi de ansamblu, care trebuie să-şi aleagă şi să folosescă cel mai corespunzător model de calcul, urmărire şi informare a costurilor complete;