Calitatea produselor din industria de panificație

Lucrarea de fată urmăreste să surprindă principalele aspecte legate de standardizarea internatională a produselor alimentare.

In cadrul primei părti a lucrarii, au fost prezentate Standardele Internaţionale, europene şi românesti, cu principalele principii, obiective, clasificari, organizaţii de elaborare ale acestor principii şi reprezentantii acestora, comitetul pentru aditivi alimentari, sistemele de calitate ISO 9000 şi 14000 pentru identificarea deficienţelor sau abaterile de la procedurile de calitate.

In cel de-al II-lea capitol, standardele care privesc produsele alimentare pe plan international şi institutiile care le elaborează, pus in prim plan Standardul Codex Alimentarius, incluzând istoricul elaborarii ideii de cod alimentar internaţional, importanta şi rolul Codexului, in comertul cu marfuri alimentare in decursul timpului, detalii despre sistemul Codex, activităţile care se desfasoară la nivelul reuniunilor Codex Alimentarius cu privire la eficientizarea tranzactiilor, reprezentanţii Comisiei şi Comitetului Codex.

In cel de-al III-lea capitol, prezentarea Organizatiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica, care are drept obiectiv promovarea politicilor privind dezvoltarea puternică a economiei şi cresterea nivelului de viaţă in cadrul ţărilor membre in contextul unei stabilitati financiare, dezvoltarea relatiilor economice intre ţările membre şi cu ţările nemembre, dezvoltarea comerţului mondial pe baze nediscriminatorii, conform obligatiilor internaţionale.Deasemenea sunt prezente şi standardele etichetării pentru reglementările internaţionale privind etichetarea bunurilor alimentare şi codificarea bunurilor alimentare, modalităti de garantare a marfurilor şi organizaţiile consacrate certificării.Conform standardelor marfa, trebuie să fie insoţită de un certificat de conformitate care să certifice conformitatea cu normele de calitate.

In cel de-al IV-lea capitol este prezentat studiul de caz al pâinii, unul dintre alimentele de baza din cele mai indepartate timpuri, cerealele constituind baza alimentatiei umane datorită preţului scăzut, păstrarii indelungate, potenţialului tehnologic ridicat, desigur ponderea lor diferentiindu-se de la o ţară la alta, in funcţie de dezvoltarea economica, pe primul plan in cultura cerealelor clasându-se grâul, iar utilizarea principală fiind pâinea şi in acest sens de-a lungul timpului creându-se unităţi specializate pentru o mai bună eficienţă şi reţetă cu materii prime şi etape utilizate pentru realizarea pâinii.

Capitolul V prezintă concluzii şi propuneri bazate pe evoluţia actuală in domeniul standardizării.

Capitolul I

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

Organizaţia internaţională pentru standardizare are sediul la Geneva, federaţie mondială alcătuită din comisii naţionale de standarde din 90 de ţări, câte una pentru fiecare ţară.

ISO este o organizaţie nonguvernamentală înfiinţată in 1947. Activitatea principală a organizaţiei o constituie acordurile internaţionale, care sunt publicate ca standarde internaţionale. Membrii săi susţin financiar operaţiile centrale ale ISO printr-o cotă parte ce revine de plătit fiecărei ţări sub forma de taxa de membru.

Organizaţia sora a lui ISO, de asemenea cu sediul la Geneva este Comisia Internaţională de Electrotehnică (IEC), care se ocupă cu standarde in domeniul electric şi electrotehnic, lăsând toate celelalte standarde de produse şi management in seama ISO.

Pe scara mondiala, ISO reprezintă ceea ce este CEN pe plan european, CEN reprezintă Comitetul European pentru Standardizare.

El cuprinde toate comisiile naţionale de standardizare europene şi sfătuieşte Uniunea Europeana in materie de standardizare. Comisiile naţionale de standarde din toate ţările europene sunt membre atât CEN, cat şi ISO, in timp ce restul de mai mult de şaptezeci de tari sunt membre ISO.

Înţelegerile comerciale mondiale depind de armonia standardelor produse de aceste comisii prin ISO şi IEC. Prin intermediul CEN şi a membrilor săi, "barierele tehnice din cale comerţului"au fost îndepărtate cu scopul de a crea o piaţa cu adevărat comuna in Uniunea Europeana.

Toata munca pentru alcătuirea standardelor importante se realizează la ISO prin intermediul comisiilor tehnice, cunoscute şi ca "TC"-uri, cum ar fi de exemplu TC 2007.

De exemplu, Consiliul de standarde din Canada (SCA) este comisia membra ISO ce deţine secretariatul pentru TC 2007, care este comisia ce supraveghează alte subcomisii ce alcătuiesc standardul managementului mediului ISO 14000.

1.1 Misiunea standardizării

Standardizarea este o activitate complexa de elaborare a unor documente denumite standarde, prin care se urmăreşte optimizarea tehnico-ştiinţifica şi economica in diferite domenii.

Standardizarea este activitatea de uniformizare planificata a unor produse materiale, efectuata in comun de factorii interesaţi in folosul general. Standardizarea promovează raţionalizarea şi asigurarea calităţii in economie, tehnica, ştiinţa şi serveşte la creşterea securităţii oamenilor şi a produselor. Ea contribuie la creşterea calităţii in toate sectoarele vieţii.

Întrucât progresul tehnic poate avea uneori şi efecte negative, standardele au devenit sursa de încredere pentru utilizatorii tehnicii, pentru protecţia consumatorilor, pentru protecţia muncii şi protecţia mediului înconjurător.

Din definiţia adoptata in standardul roman, referitoare la standardizare, rezulta ca aceasta este o "activitate specifica pentru care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, vizând obţinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat.