Clasic și modern în teoria creșterii economice

INTRODUCERE

Motto: „Odată ce cineva începe să se gândească la creșterea economică, îi va fi greu să se mai gândească la altceva.”

Robert Lucas

În elaborarea acestei lucrări, am pornit de la premisa că, creşterea economică, în fond, este problema-cheie a vieţii tuturor popoarelor şi ţărilor, însă un progres economic nu poate fi calificat ca o creştere, dacă nu este însoţit de un progres spiritual şi social general.

Scopul lucrării constă în studierea aspectelor teoretice, metodologice și practice ale creșterii economice și influența acestora în perioadele „clasic” și „modern”, asupra indicatorilor și modelelor de creștere economică, a tipurilor si strategiilor utilizate pentru fiecare activitate desfășurată.

Obiectivul cercetărilor în vederea realizării acestei lucrări îl constituie teoria creșterii economice facându-se referire la anii clasici și cei moderni.

Lucrarea începe cu o vastă prezentare a conceptelor creșterii economice din punct de vedere teoretic analizând în cele ce urmează modul de clasificare, tipurile de creștere economică existente, factorii care influentează această creștere, indicatorii cu care măsurăm nivelul creșterii, utilizati în practica de zi cu zi, dimensiunile creșterii care ne arată punctele ce ar putea conduce la o creștere și la final concluzionând cu costurile și beneficiile provenite din urma unei creșteri economice.

În capitolul al II-lea am abordat tema „Politica de creștere economică” datorită implicațiilor majore cu un risc destul de ridicat, pe care le are orice element care alcatuiește ansamblul creșterii economice.

Capitolul III „TEORII și modele CLASICE ȘI MODERNE ALE CREȘTERII ECONOMICE” este structurat în 2 părți, prima parte „Teorii clasice ale creșterii economice”, abordează momentul clasic exemplificându-l prin modelele de creștere aferente perioadei.

A doua parte „Teorii moderne ale creșterii moderne” îşi concentrează atenţia pe investiţii ca variabilă-cheie ce generează sporirea producţiei. Regăsim strategia de „creștere zero” care propune măsuri ferme de menţinere a echilibrului creşterii şi dezvoltării la scară planetară, precum si teoria creșterii organice unde se face diferență între creşterea economică nediferenţiată (care ar avea loc prin înmulţirea cantitativă, exponenţială a rezultatelor din fiecare domeniu) şi creşterea diferenţiată sau organică (controlată prin voinţă şi obiective) care presupune schimbări calitative, îndeosebi structurale.

În capitolul IV, intitulat „Creșterea economică susținută de dezvoltarea durabilă” am încercat explicarea relației de interdependență care se crează între creșterea economică efectivă și factorii care conlucrează la această creștere. Scopul extrem de important al acestei creșteri economice este susținerea intr-un final de o dezvoltare durabilă a tuturor sectoarelor de activitate.

CAPITOLUL I

CREŞTEREA ECONOMICĂ

Motto: „Creșterea economică este o metodă de a mari standardele de viață mult mai puternică decat înlăturarea decalajelor recesioniste, a șomajului structural sau a ineficienței alocative, deoarece creșterea poate continua pentru o perioadă indefinită.”

Richard Lipsey

1.1. Asamblu Teoretic

Termenul de creştere economică a pătruns in limbajul economiştilor cu aproximativ două secole in urmă, în contextul Revoluţiei Industriale care a favorizat sporirea spectaculoasă a randamentelor factorilor de producţie , concretizată in mărirea substantială a producţiei, cu mult peste nivelurile anterioare. În acea perioadă, creşterea economică se asocia cu sporirea producţiei la nivelul firmelor (microeconomiei).

Conceptul de creştere economică sa impus in arsenalul categorial al ştiinţei economice mai târziu, odata cu constituirea teoriei creşterii economice, in anii ’30 ai secolului XX, atunci când perturbaţiile ce au avut loc in economia mai multor ţări au demonstrat capacitatea scazută a aspectelor microeconomice în analiza faptelor impunând abordarea fenomenului economic din perspectiva macroeconomica.

Creşterea economică – procesul global ce exprimă evoluţia ascendentă a unor mărimi economice agregate, în cadrul unui orizont de timp, la nivel naţional sau internaţional, cu efecte favorabile în planul vieţii economice şi sociale.

În sens restrîns, creşterea economica exprima mărimea reală într-o anumită perioada de timp, a unui indicator economic agregat, cum ar fi P.I.B., pe total sau pe locuitor, într-un anumit spaţiu economic.

În sens larg, creşterea economica este forma sub care se manifesta ansamblul transformărilor cantitative, structurale şi calitative ce se produc in cadrul vieţii economice, într-o perioadă indelungată imprimând indicatorilor agregaţi o tendinţă ascendentă. Din acest punct de vedere, creşterea economică nu se diferenţiază de dezvoltarea economică.

Creşterea economica este un fenomen complex pe termen lung, un fenomen supus unor constrâgeri precum: creşterea excesivă a populaţiei; resursele limitate; infrastructură inadecvată; utilizarea ineficientă a resurselor; modele instituţionale şi culturale care ingreunează dezvoltarea.