Comerț internațional contemporan. studiu de caz - relațiile comerciale între SUA și China

Capitolul I Bazele teretice ale comerțului internațional

Începuturile comerțului internațional cu greu pot fi localizate în timp, el plecând din vremuri biblice. Deși de-a lungul secolelor nu a cunoscut niciodată volumul și diversitatea de forme sub care se desfășoară în prezent, este cert că schimburile comerciale dintre comunități umane situate la mari distanțe unele de altele și aflate pe trepte diferite de dezvoltare economică au fost practicate din cele mai vechi timpuri. De fapt, nu ar fi o exagerare dacă am afirma că relațiile economice dintre națiuni sunt o îndeletnicire la fel de veche ca însăși existența omului pe pământ.

Explicația acestui fapt pleacă de la un adevăr bine cunoscut: scopul comerțului a fost întotdeauna și oriunde, obținerea de câștig. Această premisă de ordin general este valabilă și în cazul comerțului internațional. Dacă relațiile de schimb au fost practicate, într-un fel sau altul, chiar și între societățile primitive, la mari distanțe unele de altele, motivul este fără îndoială acela că ele aduc participanților câștiguri ce pot fi uneori substanțiale. În continuare vor fi evidențiale trei dintre teoriile comerțului internațional.

1.1. Teoria avantajului absolut

Adam Smith a studiat problematica schimburilor economice internaționale în cadrul concepției sale generale referitoare la liberalism, maximizarea eficienței și diviziunea muncii.

Premisele înțelegerii teoriei smithiene despre comerțul internațional sunt urmatoarele:

a. Principiul maximizării eficienței determină fiecare întreprinzător și fiecare economie națională să se specializeze în producția și exportul bunurilor- pentru care au cei mai abundenți și mai ieftini factori de producție(naturali sau dobândiți)- pe care le obțin cu cele mai mici costuri unitare.

b. Principiul liberei concurențe în comerțul internațional (fără monopol sau restricții tarifare, ori netarifare)

c. Principiul circulației libere a metalelor prețioase între țări, și al convertibilității depline a banilor de hârtie.

Avantajele comerțului exterior pentru fiecare țară sunt- după părerea lui A. Smith- de două feluri:

a. Pe de o parte, schimburile internaționale asigură valorificarea eficientă a produselor naționale fără desfacere în interior și aprovizionează națiunile cu bunuri rare din străinătate.”Comerțul exterior duce din țară acea parte de surplus din producția pământului și muncii pentru care nu e nici o cerere în interior și aduce în schimb alte bunuri care sunt dimpotrivă cerute acolo.” Astfel are loc adâncirea diviziunii muncii și perfecționarea forțelor productiveale fiecărei națiuni.”Prin acest mijloc, îngustimea pieții interne nu constituie nici o piedică pentru ca diviziunea muncii, în orice ramură de meșteșug sau manufactură să fie dusă la cea mai mare perfecție.”

b. Pe de altă parte, comerțul exterior lărgește piața de desfacere, mărește posibilitățile de valorificare a capitalului național și sporește bogăția națională. „Prin deschiderea unei piețe mai largi pentru partea din producția muncii lor care depășește consumul intern, ele sunt încurajate să-și perfecționeze forțele productive și să mărească producția anuală la maximum; și,pe calea aceasta, să sporească bogăția și venitul real al societății”.

În virtutea diviziunii muncii fiecare națiune urmează să se specializeze în producția și exportul bunurilor pentru care are cei mai abundenți factori de producție – naturali sau dobândiți - și pe care le obține cu costurile de producție cele mai mici.

Smith combate ideea mercantilistă a jocului cu sumă nulă. Prin participarea la comerțul internațional, „avuția” tuturor țărilor poate fi sporită, specializarea urmând a se realiza pe baza principiului avantajului absolut. Prin specializare în producerea acelor produse pentru care sunt mai eficiente, toate țările vor beneficia de pe urma participării la schimburile internaționale.