Comerțul Exterior cu Miere al României

INTRODUCERE

Ȋn această lucrare intitulată „Comerţul exterior cu miere al României” îmi propun să vă prezint potenţialul de export al României, şi anume mierea.

Am ales şi am tratat cu multă plăcere această temă deoarece mierea este un aliment natural, sănătos, iar România deţine o tradiţie îndelungată în domeniul creşterii albinelor şi realizării de produse apicole, apicultura impunându-se ca ocupaţie de sine stătătoare încă din cele mai vechi timpuri.

De asemena în România activitatea de creştere a albinelor s-a dezvoltat în condiţii naturale deosebit de favorabile, ceea ce a contribuit la dezvoltarea continuă a acestei activităţi, şi implicit la obţinerea unor producţii apicole însemnate.

Lucrarea este structurată în trei capitole.

Ȋn Capitolul I sunt prezentate conceptele fundamentale ale comerţului internaţional, teoriile comerţului international, şi anume teoria mercantilistă, teoria clasică, teoria neoclasică. Dintre aceste teorii mi-am îndreptat atenţia şi am analizat principalele secvenţe ale teoriei clasice.

Capitolul II reprezintă o privire de ansamblu asupra comerţului exterior al României în anul 2011. Este pusă în evidenţă evoluţia comerţului României, principalele grupe de produse exportate/ importate şi ţările cu care România îşi desfăşoară activitatea de export şi import.

Ȋn Capitolul III este analizat potenţialul de export al României – mierea, printr-o caracterizare generală a mierii, prin prezentarea evoluţiei pieţei mondiale a mierii, piaţa mierii în România, comerţul internaţional cu miere al României şi potenţialul de export pentru sectorul miere al României.

CAPITOLUL I

COMERŢUL INTERNAŢIONAL

1.1. Conceptele fundamentale ale comerţului internaţional

Comerţul este o activitate umană iar regulile care guvernează această activitate ne privesc pe toţi şi ne implică în viaţa de zi cu zi, chiar dacă nu în aceeaşi măsură.

Comerţul internaţional are efecte asupra cetăţenilor în cel puţin două moduri, prin diversifică oferta de bunuri şi servicii disponibile iar acest fapt conduce de obicei la scăderea preţului produselor datorită creşterii concurenţei; accesul la materii prime şi materiale mai ieftine, tehnologie mai eficientă, o piaţă lărgită creşte competitivitatea companiilor autohtone şi conduce la sporirea ratei de investiţii prin creştere economică şi crearea de noi locuri de muncă. Acest din urmă aspect interesează în mod deosebit pe cetăţenii Uniunii Europene deoarece 20% din locurile de muncă existente în Uniunea Europeană se datorează activităţilor de export.

Etimologic, termenul de comerţ provine din latinescul „commercium” care la rândul său reprezintă o juxtapunere a cuvintelor „cum” = cu şi „merx” = marfă, ceea ce înseamnă „cu marfă”, de unde a rezultat explicaţia termenului prin activitate cu sau legată de marfă sau activitate asupra mărfii. Termenul de commercium din dreptul roman era folosit ca noţiune tehnică pentru a desemna facultatea unei persoane fizice de a încheia acte juridice şi de a constitui contracte valabil încheiate, iar aceste bunuri erau în commercio sau extracommercium.

În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, în dreptul cuvântului comerţ găsim următoarele definiţii: „schimb de produse prin cumpărarea şi vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor. Activitate economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de vânzare – cumpărare; negoţ. Ramură a economiei naţionale în care se realizează circulaţia mărfurilor”.

În sens economic, definim comerţul ca fiind acea activitate având ca scop schimbul voluntar de bunuri şi/sau servicii, prin acestea realizându-se circulaţia de la producător la consumator. Realitate a vieţii economico – sociale, comerţul concretizează astfel, în conţinutul său, un ansamblu de reguli care exprimă, într-o manieră juridico – economică circulaţia bunurilor de la consumator la producător. Comerţul reprezintă astfel o activitate care, prin specificul ei de practică repetată încă de la apariţia umanităţii, a dobândit şi trăsăturile unei profesii.