Conceptul de Capital și de Menținere a Capitalului La O Entitate

INTRODUCERE

Contabilitatea a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a socetăţii omeneşti, din nevoia de a cunoaşte volumul de muncă vie şi materializată cheltuită şi rezultatele producţiei şi schimbului. Ea a izvorât din cerinţele activităţii practice şi s-a perfecţionat continuu ca o consecinţă firească a dezvoltării relaţiilor economice de producţie şi de schimb.

Prima definiţie dată contabilităţii apartine italianului Luca Paciolo, fiind formulată în lucrarea sa “Summa de Arittmetica, Geometria, Propotioni et Proportionalita’’ care a apărut în Veneţia în anul 1494. El analizează contabilitatea ca un ansamblu de principii şi reguli privind înregistrarea în partidă dublă a averii ce aparţine unui negustor, precum şi la toate ce aparţin acestuia, în ordinea în care au loc. În concepţia sa, partida dublă este definită prin prisma ecuaţiei de schimb dintre avere şi capital. Fiecare mişcare sau tranzacţie intervenită în masa averi implicid a capitalului este reprezentată ca un raport dintre primire şi dare , respective între debitor , cel care primeşte valoarea şi creditor, cel care o avansează .

Contabilitatea este astăzi o ştiinţă economică specializată în gestiunea valorilor separate patrimonial inclusă în familia ştiinţelor sociale. De aceea, împreună cu alte ştiinţe de aceeaşi vocaţie, sunt tratate ca o grupă distinctă de ştiinţele economice generale.

Obiectul contabilităţii constă în evidenţa, calculul; analiza şi controlul raporturilor de schimb dintre alocarea şi finanţarea, destinaţia şi provenienţa, utilizarea şi reproducţia valorilor econo mice separate patrimonial, cu dezvăluirea situaţiei nete şi financeare a patrimoniului, precum şi a rezultatelor obţinute.

În present actul normativ de bază care reglementează modul de organizare şi de conducere a evidenţei contabile este Legea Contabilităţii nr.82/1991 acest act normativ conţine reglementări unitare cu privire la organizarea sistemului contabil din România atât pentrun agenţii economici cât şi pentru celelalte entităţi, inclusive pentru instituţiile publice.

Pentru agenţii economici evoluţia sistemului contabil a cunoscut schimbări structurale importante marcate prin:

- H.G. nr. 704/1994 – odată cu aprobarea Regulamentului de aplicare aLegii Contabilităţii a apărut şi planul de conturi aplicabil tuturor agenţilor economici;

- O.M.F.P. nr. 94/2001 – aprobă Reglementările contabile cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate aplicabile unităţilor economice care îndeplinesc criteriile de marime menţionate în actul normativ;

- O.M.F.P. nr. 3055/2009 – aprobă reglementările contabile simplificate, armonizate cu Directivele Europene aplicabile unităţilor economice care se situează sub limita stabilită, considerate că fac parte din întreprinderile mici şi mijlocii care au intrat în vigoare la 1.11. 2009.

Se poate afirma că o dată cu aplicarea ultimelor două acte normative , sistemul contabil românesc al agenţilor ecomomici a fost reformat răspunzând atât necesităţilor de informare a utilizatorilor cât şi cerinţelor de armonizare cu Directivele Europene şi cu Standardele internaţionale de Contabilitate.

.Motto:

,,Contabilitatea este una din cele mai sublime creaţii ale spiritului omenesc pe care fiecare bun gospodar ar trebui s-o folosească în gospodăria sa.”

GHEOTE

Din acest motto deducem importanţa contabilităţii şi necesitatea ei, în orice domeniu de activitate , aşa cum pentru noi oamenii , sunt necesare pentru a supravieţui aerul şi apa.

Oricum, nu e de prisos să afirmăm că de modul cum este cunoscută, înţeleasă şi aplicată contabilitatea depinde viaţa unei societăţi comerciale şi că a o cunoaşte fragmentat, fie doar din presă, fie de la alţii, poate însemna şi riscul de greşi cu bune intenţii.

CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE DESPRE CONTABILITATEA CAPITALURILOR

1.1. Conţinutul şi structura capitalurilor

Sub aspect economic, capitalul cuprinde totalitatea resurselor materiale care, prin asociere cu ceilanţi factori de producţie (munca, ştiinţa, informaţia, pământul), participă la producerea de bunuri în scopul obţineri unui profit.

Din punct de vedere contabil, capitalurile deţinute de agenţii economici reprezintă surse stabile şi permanente de finanţare a activului patrimonial.

Cu ajutorul capitalurilor, societatea îşi procură mijloacele economice necesare: utilaje, clădiri, mijloace de transport, stocuri de materii prime şi materiale, obiecte de inventar, etc.

Din punct de vedere patrimonial, capitalurile sunt elemente de pasiv.

Capitalurile se formează la înfiinţarea socetăţii, iar pe parcursul desfăşurării activităţii ele se majorează sau diminuează, după caz, iar la încetarea activităţii se lichidează.

Conturile de capitaluri cuprind totalitatea resurselor de finanţare stabile, aflate la dispoziţia unităţii patrimoniale formate din:

• capitalurile proprii;

• provizioane pentru riscuri şi cheltuieli asimilate capitalurilor proprii;

• împrumuturile pe termen mediu şi lung şi alte surse cu durata de finanţare mai mare de un an.

Privite în contextual legii nr.82/1991 capitalurile permanente se