Contribuții la Fundamentarea Politicii de Promovare a Ambalajelor Ecologice

Introducere

S-a presupus o perioadă îndelungată de timp că solul, apa și aerul pot prelua, absorbi și recicla produsele reziduale ale activității umane, considerând atmosfera, oceanul și solul ca fiind niște depozite cu capacitate nelimitată. S-a dovedit însă, că unele deversații în mediu sunt toxice și rezistă la descompunerea naturală, altele, deși sunt dispersate în mediu în cantități foarte mici, reușesc după un timp relativ scurt sau mai lung, să se reconcentreze în lanțurile trofice naturale. Astfel, putem trata efectul direct asupra mediului a ambalajelor bunurilor utilizate de către populație, cu precădere în spațiile urbane, unde problema deșeurilor devine tot mai conturată și afectează din ce în ce mai profund cele trei componente principale ale mediului: apa, solul și aerul.

În anul 2012 și odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, fenomenul de piață a mediului a început să ia formă, deși aceasta a tins către valori minime odată cu prăbușirea economiei după anul 1989 și îndeosebi din cauza sistării procesului investițional.

La nivel macroeconomic nu se poate vorbi de o reorganizare a ansamblului pieței mediului, de o amplicare a acesteia, de încadrarea în fluxul european de bunuri și servicii tipice acestei piețe atât timp cât procesul economic involuează , mai cu seamă pe timp de recesiune economică. Dacă cu două decenii în urmă nu se putea vorbi despre o bursă a deșeurilor (după model occidental precum și al unor țări vecine României) care să stimuleze piața protecției mediului, acum întreprinderile își reorientează profilul de activitate și spre acest domeniu, al prelucrării eficiente a deșeurilor.

Conform Agenției Naționale de Protecție a Mediului, în anul 2008, în România a fost introdusă pe piață o cantitate de 1.170.700 de ambalaje. Cantitatea de deșeuri de ambalaje generată într-un an poate fi considerată egală cu cantitatea de ambalaje puse pe piață în anul respectiv. Însă, în realitate, cea mai mare parte a deșeurilor de ambalaje generate sunt impurificate fie cu resturi din produsele pe care le-au conținut, fie prin contactul cu alte deșeuri. În tabelul de mai jos se prezintă cantitățile de deșeuri de ambalaje curate și impurificate atât totale, cât și pe tip de material generate în România în anul 2008:

Tabel 1 – Cantități de deșeuri de ambalaje curate și impurificate în 2008

Tip de deșeuri de ambalaj Cantițăți deșeuri ambalaje curate (tone) Cantități deșeuri de ambalaje impurifcate (total) Structura deșeurilor de ambalaje la nivel național (%)

Sticlă 193.000,00 214.444,44 13,46

Plastic 332.600,00 511.692,31 32,11

Hârtie și carton 352.100,00 541.692,31 34,00

Metal 75.700,00 84.111,11 5,28

Lemn 215.500,00 239.444,44 15,03

Altele 1.800,00 2.000,00 0,13

Total 1.170.700,00 1.593.384,62 100,00

Sursa: http://apmcv.anpm.ro/files/APM%20Covasna/Deseuri/20791DraftPRGDian.2011.pdf

Calitatea mediului a ajuns să fie una dintre cele mai disputate subiecte la nivel global și poate fi definită ca totalitatea caracteristicilor și laturilor esențiale ale mediului prin intermediul cărora, acesta se deosebește de celelalte lucruri. Însușirile specifice ale mediului au început să se degradeze pe fondul lipsei de informare a populației care, în mod conștient sau nu, provoacă în continuare daune mediului, unele căpătând caracter ireversibil.

Ambalajul – material sau obiect folosit pentru împachetarea produselor, s-a tranformat într-o armă periculoasă pentru mediu și care stă la îndemâna oricărei persoane. Se vorbește despre deversări ale substanțelor toxice, folosirea nerațională a solurilor și a altor resurse naturale, expansiunea industrială, tăierea pădurilor, dezvoltarea necontrolată a agriculturii și alte acțiuni îndreptate contra mediului, dar generarea de deșeuri și în mod special, a ambalajelor, reprezintă o dificultate pe care o regăsim pornind de la cele mai mici gospodării până la cele mai grandioase edificii indutriale.