Controlul financiar ulterior al curții de conturi privind execuția bugetului de stat

Introducere

Societatea contemporană se confruntă cu o serie de probleme majore cu repercusiuni în spaţiul economic - social şi care ar putea fi soluţionate printr-o valorificare mai economicoasă, eficientă şi efi cace a resurselor umane, materiale, fi nanciare şi, nu în ultimul rând informaţionale.

În acest context, particularizarea unui aspect important, respectiv analiza modului de manifestare a uneia dintre instituţiile reprezentative cu atribuţii de control financiar: Curtea de Conturi, pornind de la noile cerinţe pe care aceasta le are în procesul de integrare a României în Uniunea Europeană asupra tuturor aspectelor vieţii (economice, sociale, politice etc.), este o temă actuală şi de mare complexitate pentru întregul sistem de control fi nanciar naţional.

În prezent, România se află, încă, într-o perioadă de schimbări semnificative, dintre care unele cu impact şi asupra activităţii Curţii de Conturi. În aceste condiţii, o analiză a efectelor acestor schimbări şi influenţele pe care le induc în performanţele Curţii de Conturi se impune, din ce în ce mai mult,ca necesitate.

Se consideră că realizarea acestui demers presupune, regândirea fundamentală a priorităţilor, abordării activităţilor de control/audit, a alocărilor de resurse, dar şi o angajare a Parlamentului în susţinerea dezvoltării moderne a Curţii de Conturi a României.

Având în vedere faptul că numai economia de piaţă liberă şi concurenţială nu asigură funcţionarea efi cientă a economiei, sarcina de a interveni şi de a corecta eventualele imperfecţiuni revine administraţiei publice, prin atribuţiile ce îi sunt stabilite din prevederi legale în legătură cu modul de constituire şi alocare a resurselor, ca sursă de stabilitate economică.

Cu toate acestea, intervenţia statului în activitatea economică a unei ţări, în funcţie de dezvoltarea economică şi socială, ca şi de contextul internaţional, este sau ar trebui să fi e din ce în ce mai redusă.

Controlul, ca una dintre formele de intervenţie a statului în economie, în scopul remedierii imperfecţiunilor apărute în mecanismele de funcţionare ale pieţei, se manifestă sub diferite forme şi se integrează în mod organic în opţiunea economică a comunităţii, slujeşte intereselor acesteia, manifestânduse ca un factor activ în realizarea dezideratelor oricărei comunităţi.

Capitolul I. Organizarea si programarea controlului financiar exercitat de curtea de conturi de conturi a Romaniei

1.1 Evolutia controlului financiar in Romania prin Curtea de Conturi

Activitatea de control în ţara noastră ar putea fi grupată cronologic după principalele momente în evoluţia sa.

O primă perioadă ar putea fi începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. În această perioadă domnul fiind atotputernic dispunea de veniturile ţării fără să asculte de cineva, iar când recurgea la Adunarea Obştească şi Sfatul boierilor o făcea numai spre a se consulta. Neexistând o reprezentanţă naţională cu drepturi financiare, domnitorul nu era controlat de nimeni asupra întrebuinţării veniturilor. Exista totuşi un control special al banilor domneşti, exercitat în numele şi pentru interesul domnului ca nu cumva cei însărcinaţi cu perceperea venitului să comită jafuri sau abuzuri care sa-l păgubească.

Această primă perioadă poate fi împărţită de la aproximativ anul 1550 până în anul 1750 unde întâlnim „registrele pentru socotelile vistieriei” şi de la 1750 până la 1831-18332 când apare ca autoritate consultativă pe lângă visterie şi Sfatul, compus din 7 boieri. Această situaţie a apărut în Ţara Românească şi Moldova ca urmare a înfăptuirii unei reforme cu caracter fiscal, administrativ şi agricol.

Stabilirea şi întrebuinţarea fundurilor se făcea la ordinul domnitorului după bunul său plac, fără existenţa unor reguli clare, bine determinate. Deci această perioadă se caracterizează prin lipsa unor reguli de control privind întrebuinţarea veniturilor strânse de la populaţie şi deci a inexistenţei unui sistem financiar.