Controlul Profitului unei Entități Economice

CAPITOLUL 1 – NOŢIUNI GENERALE PRIVIND PROFITUL

1.1. CONTROLUL PROFITULUI UNEI ENTITĂŢI ECONOMICE

Profitul reprezintă scopul sau rezultatul final al oricărei afaceri. Intenţia de a da profitului doar sensul pozitiv a făcut ca adesea el să se identifice cu noţiunea de „beneficiu”. Relaţia dintre profit si beneficiu este destul de generală, unii autori considerându-le ca sinonime, alţii apreciind că sunt noţiuni distincte si diferă ca sferă de cuprindere. Profitul, este in cel mai restrâns sens, venitul pe care îl obţin agenţii economici, ca produs al utilizării capitalului, in sensul cel mai larg, profitul este câştigul pe care-l obţin agenţii economici, ca surplus peste costul de producţie. De aici, rezultă că profitul este avantajul realizat in formă bănească dintr-o acţiune, operaţie sau activitate economică. Prin urmare orice agent economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta dacă nu obţine profit. Mărimea şi dinamica profitului devine măsura unei activităţi productive pentru o unitate economică. Profitul este surplusul obţinut de o societate comercială atunci când venitul total pe care acesta îl obţine din toate activităţile sale depăşeşte cheltuielile necesare realizării acestor activităţi. El poate fi interpretat ca rezultat final, ca un venit al incertitudinii sau ca o sumă eterogenă. Pentru a obţine profit este necesară cunoaşterea şi înţelegerea foarte bună a mediului economic, politic şi legislativ în care se desfăşoară activitatea, stabilirea obiectivelor şi strategiilor pentru afacerea aleasă şi administrarea eficientă a resurselor limitate de care dispune o unitate economică. Privit ca diferenţa între preţul de vânzare şi costul de producţie profitul, mai precis profitul total are două componente: profitul normal şi profitul supranormal sau economic. Ca venit al proprietarului care este şi întreprinzator, profitul normal nu se include în costul de producţie. Acesta corespunde venitului care ar reveni întreprinzatorului dacă el ar închiria capitalul altui întreprinzator, sau dacă ar lucra ca salariat la acesta. Prin urmare profitul normal reprezintă minimum de profit pe care o firmă trebuie să-l obţină pentru a funcţiona in continuare, în acest caz, nivelul venitului total încasat se identifică cu cel al costurilor de oprtunitate, ceea ce înseamnă că pe baza incasărilor se poate asigura continuarea activitătilor la aceiaşi parametrii funcţionali. Partea de profit ce se obţine ca venit peste costul de producţie indiferent dacă acest venit este produs al unor factori de producţie inchiriaţi sau ca urmare a jocului concurenţei pe piaţa, reprezintă profitul supranormal sau economic, în timp ce, profitul contabil reprezintă excedentul de venit peste costul contabil, profitul economic reprezintă diferenţa dintre venitul total al firmei si costurile de oportunitate ale tuturor intrărilor utilizate de aceasta într-o perioadă de timp. Profitul normal, indiferent dacă se investeşte in factori de producţie care intră în proprietatea întreprinzătorului sau agentului economic, în general are aceeasi natură, este consumat ca venit personal de către acesta, făcând parte din profitul total, dar întrând în costul de producţie la fel ca orice cost. Profitul economic reprezintă venitul ce se obţine de un agent economic care este administratorul, organizatorul unitaţii şi beneficiarul bunurilor produse de unitatea respectivă, care se vând la preţuri mai mari decat costul de producţie. Profitul economic se realizează numai in procesul schimbului în cadrul mecanismelor pieţei concurenţiale unde domină incertitudini generate de confruntarea dintre numeroasele riscuri asumate de către producători. Ţinând seama de asemenea riscuri, se poate aprecia că profitul economic pe care-l realizează şi insuşeşte agentul economic, reprezintă o rasplată a muncii sale.

Elementele de bază pentru succesul unei activităţi economice sunt:

a) adaptarea produselor şi serviciilor la nevoile consumatorilor,

b) identificarea pieţei-ţintă şi a clienţilor potenţiali,

c) evidenţierea şi recunoaşterea rezultatului competiţional (elementul de diferenţiere faţă de concurenţă) ca anexă la bilanţ,

d) stabilirea modalităţilor de distribuţie - vânzare,

e) elaborarea politicilor de preţuri şi tarife,cu promovarea entităţii economice şi a produselor.

Cu alte cuvinte, nu trebuie neglijat faptul că succesul unei afaceri depinde şi de abilităţile manageriale, de modalităţile de organizare, coordonare şi control a activităţilor unităţii care generează fluent venituri pe baza consumului de resurse interne, materiale, umane şi financiare.

1.2. URMĂRIREA OBŢINERII PROFITULUI UNEI ACTIVITĂŢI ECONOMICE

Pentru obţinerea profitului de o entitate economică este necesară analizarea performanţelor anterioare, stabilirea de obiective şi strategii clare privind direcţia de dezvoltare a unităţii, alocarea de resurse necesare şi urmărirea constantă a rezultatelor vizate.

În general, profitul unei unităţi economice reprezintă diferenţa pozitivă dintre veniturile obţinute şi cheltuielile totale al unităţii. Dar pentru a evalua obiectiv mărimea profitului obţinut, este necesară analiza periodică a premizelor şi a modului de obţinere a acestuia.

De exemplu, trebuie analizat lunar profitul obţinut în cadrul relaţiilor de afaceri cu diverşi parteneri comerciali si care este influenţat de următoarele elemente: volume de vânzări sau cumpărări, discount-uri acordate, costuri de livrare si servicii post-vânzare. în funcţie de rezultatele acestor analize, se vor stabili obiective, strategii şi politici comerciale specifice pentru maximizarea vânzărilor şi a marjelor comerciale.