Corelații macroeconomice ale integrării

Toate lucrurile din lume au un scop. Şi această lucrare de diplomă s-a născut cu un scop anume. Scopul era Diploma de licenţă, obţinerea acesteia după patru ani de studii în cadrul Universităţii de Vest din Timişoara.

Tema lucrării s-ar părea prea discutată în zilele noastre, cu care se ocupă majoritatea oamenilor, indiferent de ocupaţie şi vârstă. Este adevărat, că se vorbeşte mult despre Uniunea Europeană, o realitate existentă, spre care aspiră majoriatatea ţărilor Europei. Europa ne a dat şansa, să trăim în ea în mod european, restul depinde de noi, dacă trăim cu această oportunitate sau respingem dezvoltarea şi bunăstarea economică a vieţii noastre.

Omenirea se află în prezent confruntată cu probleme grave este foarte adevărat. Dar în trecut ea nu a fost oare confruntată cu probleme grave? Unii spun da, dar acum au apărut probleme globale. Complexitatea a crescut, de aceea se cer revizuite şi optica şi instrumentele cu care operăm. Într-adevăr, în această perioadă complicată nu numai problemele sunt grave. Mai grav este ca ele continuă să fie abordate în termeni tradiţionali, în optica şi cu instrumentele utilizate în trecut. Întelegerea şi stăpânirea complexităţii actuale solicită în mod necesar o întelegere a lucrurilor, noi concepte, noi paradigme şi noi opţiuni. Integrarea în lume trebuie înţeleasă ca fiind ceva natural.

Uniunea Europeană este gruparea economică ce a înregistrat succesul de cea mai lungă durată în cadrul procesului integrator. Este o grupare alcătuită din 15 ţări dezvoltate şi industrializate, deşi nivelul de industrializare diferă semnificativ între ţările membre.

În lucrarea mea am încercat să analizez în capitolul I realitatea: globalizarea şi formele de integrare (integrarea globală, regională, economică, precum şi formele acestor integrări) existente în lume, cu care încearcă lumea să explore noua stare a economiei, care nu se mai seamănă cu cea tradiţională. Prin efectuarea acestor analize am pus accent pe efectele macroeconomice produse ale acestor integrări asupra ţărilor care participă într-un asemenea proces.

În capitolul II am realizat o prezentare a celei mai reuşite forme de integrare existentă în lume, Uniunea Europeană şi a efectelor economice care decurg din calitatea de membru şi calitatea de candidat a ţărilor la participarea în procesul de integarare.

Extinderea UE este în beneficul tuturor. Europa îşi va consolida rangul de mare putere economică prin suplimentarea PIB-ului cu încă 10% şi formarea unei pieţe interne de 500 milioane consumatori. Din punct de vedere politic, extinderea va garanta pacea şi stabilitatea pe continent.

Capitolul III este dedicată României, ca ţară candidată la Uniunea Europeană. Colapsul regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est şi opţiunea fermă a acestor state de a adopta modelul economiei libere au reprezentat două evenimente fără precedent în istoria mondială. Încă din 1990, România, ca de altfel şi celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, a văzut în Uniunea Europeană un punct de sprijin şi o şansă pentru relansarea economică. În acest capitol am pus accent pe analiza aconomică a preaderării la UE.

Capitolul IV cuprinde o scurtă prezentare a prbeneficiilor şi pierderilor integrării la Uniunea Europeană.

La ce concluzie am ajuns la sfârşitul lucrării?

Pieţe viguroase şi transparente, economisire şi investiţii înalte, asimilarea intensă de tehnologii noi şi creşterea rapidă a productivităţii tuturor factorilor de producţie, dezvoltarea infrastructurii sunt trăsături ale unui proces de ajungere din urmă. O astfel de politică reclamă şi cooperarea cu UE.

CAPITOLUL I

1. GLOBALIZARE, REGIONALIZARE ŞI INTEGRARE

„Nu putem să înţelegem globalizarea dacă nu vom face efortul să ne imaginăm cum am vrea să arate lumea postglobalizării ” (Alexandru Caragea)

„Nici o economie naţională nu se poate considera ca fiind independentă faţă de contextul mondial, iar acest context rezultă dintr-o mulţime de comportamente care nu caracterizează nici o naţiune luată separat De aceea, fiecare trebuie să vegheze pentru aş-i menţine locul în competiţia comercială, echilibrul schimburilor internaţionale fiind astăzi o constrângere inevitabilă”

(Michel Didier)

Concepţia despre "problemele globale" se reclamă de la interesul pe care îl prezintă azi laolaltă şi simultan în conştiinţa contemporanilor noştri tot ce influenţează direct viaţa social-economică şi politică a naţiunilor, prosperitatea materială şi progresul spiritual al tuturor membrilor societăţii, independent de sursa factorilor acelor acţiuni sau procese înrăuritoare, raportul dintre cauza şi efect capătând un sens de probleme, ale civilizaţiei umane ce reclamă o abordare exclusiv pluri şi interdisciplinară.

Ne aflăm într-o perioadă în care avem nevoie egală de sinteze integratoare şi de viziuni holistice. Cunoaşterea umană şi-a extins continuu graniţele. Azi am ajuns să vorbim despre "statul-planetă" şi am ieşit în spaţiul extraterestru. Dar ştim noi oare prin cine şi cum să cunoastem acest univers?

Că omenirea se află în prezent confruntată cu probleme grave este foarte adevărat. Dar în trecut ea nu a fost oare confruntată cu probleme grave? Unii spun da, dar acum au apărut probleme globale. Sigur, complexitatea a crescut, de aceea se cer revizuite şi optica şi instrumentele cu care operăm. Într-adevăr, în această perioadă complicată nu numai problemele sunt grave. Mai grav este ca ele continuă să fie abordate în termeni tradiţionali, în optica şi cu instrumentele utilizate în trecut. Întelegerea şi stăpânirea complexităţii actuale solicită în mod necesar o întelegere a lucrurilor, noi concepte, noi paradigme şi noi opţiuni.

Unii susţin totuşi că cel mai mare pericol provine din imensul decalaj care s-a creat prin ruptura dintre progresul tehnologic şi cel social.

Sigur, fiecare îşi are viitorul său. Fiecare orânduire, fiecare ţară, fiecare individ îşi are până la urmă viitorul pe care şi-l pregăteşte. Dar, în acelaşi timp, într-o formă a interdependenţelor crescânde, asaltată tot mai mult de probleme globale, nimeni nu se mai poate izola şi nu îşi mai poate declina responsabilitatea pentru viitorul comun, cum nimeni nu poate să impună propria sa imagine despre viitor celorlalţi. Dialogul devine astfel nu numai necesar ci constituie tot mai mult un instrument de lucru pentru mărirea gradului de responsabilitate, de solidaritate şi de consens în rezolvarea problemelor globale sau a acelor părţi din viaţa planetei care constituie viitorul comun.

Marele economist Allan Greenspan, trezorierul SUA, atragea însă atenţia asupra "caracterului contagios al economiei mondiale, în care (din cauza globalizării) economiile naţionale îşi transmit slăbiciunile de la o ţară la alta".

În articolul "Le desamement et la destabilisation de l'economie de marche par les industries automatiques et spaciales", Francois Perroux face unele constatări judicioase cu privire la "inegalităţile structurale dintre naţiuni", agravate de introducerea tehnicii atomice şi spaţiale. Se desprinde din cele prezentate că, după Perroux, integrarea economică şi corolarul ei - sacrificarea suveranităţii naţionale - ar constitui o inevitabilitate fatală pentru ţările mici, întrucât ele nu pot să fie egale şi nici să ţină pasul dezvoltării economice cu ţările mari.

Este un fapt incontestabil că între diferitele ţări şi naţiuni există importante decalaje în privinţa potenţialului demografic, economic, al resurselor naturale, dar aceasta nu înseamnă nicidecum ca ţările mici nu pot accede la progresul tehnic, economic şi ştiinţific contemporan.

Evoluţia evenimentelor internaţionale nu confirmă afirmaţiile lui Perroux, ci dimpotrivă arată o creştere a influenţei ţărilor mici şi mijlocii în politica internaţională, care s-a realizat nu prin renunţarea la suveranitate de către acestea în favoarea statelor mai puternice din punct de vedere economic, tehnic şi militar, ci în condiţiile întăririi şi apărării ferme a suveranităţii şi independenţei lor.

În literatura economică se vorbeşte mai mult despre depăşirea naţiunii, devalorizarea frontierelor de stat şi erodarea suveranităţii naţionale.

Unii economişti din ţările slab dezvoltate susţin:

Ideea integrării regionale pe motivul că văd în realizarea ei practică calea pentru înfăptuirea industrializării, lichidării înapoierii economice şi a lărgirii legăturilor dintre ţările zonelor integrate.

Gonzalo Cevallos arată ca pe lângă factorii enunţaţi mai sus trebuie adăugaţi "ca stimulente ale integrării regionale o mai bună înţelegere a problemelor reciproce, mai ales în ceea ce priveşte comerţul şi plăţile regionale, imposibilitatea de a le găsi soluţii individuale sau prin mijlocul acordurilor bilaterale; gradul avansat de maturitate economică atins de câteva ţări doritoare de a încuraja dezvoltarea industriei lor; credinţa ca o oarecare complementaritate există între economiile diferitelor ţări".

Economia contemporană parcurge un proces evolutiv de transformări structurale, calitative şi cantitative desprinse din însăşi dinamica proceselor economice ce se desfăşoară la scară planetară.

Creşterea interdependenţelor între entităţile economice, fie ele economii naţionale, firme de afaceri încadrate în spaţiul naţional sau multinaţional, ramuri sau subramuri de un anumit specific, este rezultatul conjugat al schimbărilor evolutive ale tehnicii şi tehnologiei care aplicate la micro şi macroscară au determinat creşterea volumului producţiei şi nevoia de răspândire a acesteia dincolo de limitele pieţelor naţionale.

Acest proces a fost însoţit de liberalizarea graduală a obsatcolelor de natură tarifară din calea liberei circulaţii a mărfurilor şi capitalurilor, ca urmare a dezvoltărilor de natură instituţională generate de formarea şi funcţionarea irganizaţiilor internaţionale specifice (GATT, OMC, Instituţiile de la Bretton Woods) dar şi de menţinerea, într-o măsură semnificativă, a obstacolelor de natură nontarifară şi a celor menite să obstrucţioneze libera mişcare a forţei de muncă în cadrul relaţiilor economice internaţionale.

Noua paradigmă techno-industrială a determinat o schimbare a modului de organizare a activităţii economice, obligând entităţile economice la o schimbare de atitudine în privinţa viziunii asupra locului ocupat şi a rolului jucat de către fiecare dintre acestea în cadrul diviziunii internaţionale a muncii.