Cultura organizațională în instituțiile de administrație publică

Cultura organizaţională este un concept în care s-au afirmat recent şi a influenţat semnificativ modul de gândire şi acţiune al cercetătorilor, a managerilor şi întreprinzătorilor, a specialiştilor din diverse organizaţii, profesorilor şi studenţilor, din toate zonele lumii. Acest interes a crescut exponenţial, ca urmare a presiunilor venite din interiorul şi exteriorul organizaţiilor, presiuni ce solicitau o cunoaştere mai bună şi o amplificare a competitivităţii organizaţiilor şi componenţilor acestora pentru a reuşi să supravieţuiască şi să se dezvolte în noile condiţii. Dezvoltarea conceptului de cultura organizaţionala a fost favorizată şi de reconsiderarea majoră a rolului pe care resursa umană îl are în evoluţia organizaţiei.

Conceptul de cultură organizaţională este fundamental pentru explicarea unor fenomene critice în funcţionarea organizaţiilor, fenomene precum crearea ierarhiei de valori de care depinde procesul de direcţionare strategică a sistemului, stabilirea cadrului paradigmatic al relaţiilor interumane, interpretarea timpului şi spaţiului, configurarea sistemului informaţional sau determinarea atitudinilor fundamentale faţã de mediul intern şi extern.

Am ales să prezint această lucrare “Cultura organizaţională în instituţiile din administraţia publică” influenţat de ideea că, cultura organizaţională exista indiferent de organizaţie, este cea care “leagă organizaţia” într-un lanţ de semnificaţii tacite care oferă înţelesuri specific umane tuturor activităţilor şi proceselor organizaţionale. În acelaşi timp este factorul de rezistenta cel mai important în orice demers de schimbare, indiferent de anvergura acestuia. Ne naştem într-o cultură, ne formăm şi ne stabilizăm într-un orizont cultural, suntem deopotrivă creatori şi receptori de cultură.

Lucrarea de faţă este structurată în trei părţi şi îşi propune, în prima şi a doua parte, să prezinte tuturor celor interesaţi, cultura organizaţională şi administraţia publică, depăşind cadrul de noţiuni generale prezentând rolul şi influenţa culturii organizaţionale în instituţiile publice.

Consider că prin cultura organizaţională în organizaţiile publice se înţelege ansamblul trăsăturilor distinctive, spirituale, materiale, intelectuale şi afective rezultate din modul de gândire, simţire şi din personalitatea indivizilor, manifestate în procesele de muncă care determină semnificativ misiunea organizaţiilor publice şi obiectivele fundamentale ale acesteia.

Componentele culturii organizaţionale sunt asemănătoare cu cele ale culturii naţionale, întâlnim şi aici eroi, ritualuri, mituri şi, într-o anumită măsură, valori.

Cunoaşterea culturii organizaţionale este necesară şi utilă, întrucât constituie, probabil, unicul şi cel mai folositor element anticipativ, pe termen lung, al unei organizaţii. Poate fi dificil pentru cineva atât din interior cât şi din afară să pătrundă în cultura organizaţiei, aceasta fiind deseori considerată drept un univers de convingeri, valori şi concepţii oferite odată pentru totdeauna şi care este rareori declarat ori supus chestionării, mai ales de cei care au o experienţă limitată în privinţa altor organizaţii sau culturi. Cu toate acestea, o asemenea înţelegere a comportării colective este esenţială, în situaţiile în care este nevoie ca organizaţia sa se adapteze unor condiţii schimbătoare, incluzând aspiraţiile şi aşteptările membrilor ei.

În partea a treia a lucrării am prezentat particularităţile culturii organizaţionale într-o instituţie din administraţia publică, alegând primăria municipiului Iaşi, capitala culturală a României se număra printre cele mai vechi şi mai importante aşezări ale ţării, în care a pulsat mereu, puternic, o autentică viaţă românească. Capitală a Moldovei, oraşul a dat patrimoniului naţional inestimabile valori materiale şi spirituale, a înscris în istoria ţării pagini glorioase, rămase durabil în conştiinţa poporului.

Administraţia publică din România trebuie să-şi întărească continuu capacitatea administrativă de aplicare a aquis-ului comunitar, să-şi adapteze structura pentru a face faţă cerinţelor comunităţii, să încorporeze schimbarea şi să-şi îmbunătăţească permanent viziunea şi modul său de lucru.

Impactul culturii asupra randamentului organizaţiei în perspectivă este în principal un fenomen pozitiv, necesar pentru a restabili un mod de abordare echilibrat al problemelor organizaţiei. Un sistem informaţional sofisticat pentru conducere nu poate duce la nici o îmbunătăţire a performanţelor dacă se ignoră cultura.