Datoria publică a României în perioada 2008-2010

Introducere

Lucrarea de față reprezintă o încercare de a trata tema “Datoria publică internă și externă a României în perioada 2008-2010 ” și de a evidenția principalele obiective ale managementului datoriei publice.

Am ales această temă deoarece fenomenul datoriei publice este un subiect extrem de actual în contextul crizei economico-financiare globale, datorită faptului că, în ultimii ani, foarte multe state au acumulat stocuri de datorie publică, de regulă urmate de creșteri ale dimensiunii sectorului public și de politici fiscale și bugetare imprudente. Această situație este cu atât mai evidentă în România, țară care se află într-o recesiune economică severă.

Scopul lucrării de licență îl constituie analiza şi generalizarea teoriilor privind datoria publică, stabilirea circumstanţelor de apariţie a acestui fenomen, a efectelor de influenţă a politicilor economice din ţară asupra ei şi viceversa, precum şi studierea necesităţii şi a căilor de reducere a datoriei publice în România.

Lucrarea este structurată pe trei capitole și anume:

În primul capitol numit „Datoria publică” se include esenţa conceptuală privind datoria publică. Sunt argumentate aspectele teoretice şi metodologice ale datoriei publice. De asemenea, sunt prezentate, structura datoriei publice dar și conceptul de datorie publică internă și datorie publică externă.

Capitolul doi prezintă atât cadrul legal privind datoria publică în România cât si managementul acesteia. Sunt prezentate principalele aspecte teoretice legate de managementul datoriei publice și importanța acestuia în gestionarea eficientă a datoriei publice, cât și obiectivele și riscurile asociate managementului. De altfel, obiectivul principal al managementului este acela de a se asigura că nevoia de finanțare a Guvernului, cât și obligațiile sale de plată sunt îndeplinite la cel mai mic cost posibil pe termen mediu si lung, în concordanță cu un grad prudent de risc.

În cel de-al treilea capitol este prezentat studiul de caz privind datoria publică internă și externă a României. Perioada analizată în studiul de caz este 2008-2010.

Lucrarea se finalizează cu câteva concluzii asupra temei abordate și propune anumite soluții pentru reducerea datoriei publice în România.

Capitolul 1. Datoria publică

1.1 Prezentarea generală a noțiunii de datorie publică

În general, noțiunea de datorie publică cuprinde totalitatea sumelor datorate de către stat (respectiv de către administrația centrală de stat, unitățile administrativ-teritoriale și de unele instituții publice), la un moment dat, creditorilor săi interni și externi, persoane fizice și juridice.

Conform legislaţiei din România, datoria publică este reprezentată de totalitatea obligaţiilor pecuniare la un moment dat, rezultate din împrumuturi, în lei şi în valută, pe termen scurt, mediu şi lung, contractate de stat în nume propriu sau garantate de acesta, precum şi obligaţiile statului către trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar în vederea acoperirii deficitelor bugetului de stat.

Finanţarea cheltuielilor publice, ca expresie a nevoilor societăţii, se realizează prin intermediul:

• Resurselor financiare publice prelevate de la contribuabili şi evidenţiate în bugetul general consolidat, pe componentele sale;

• Fondurilor externe nerambursabile;

• Împrumuturilor interne şi externe, garantate direct sau indirect de către autorităţile administraţiei publice, atât centrale cât şi locale.

Obligaţiile reprezintă angajamentele care decurg din contractarea împrumuturilor, şi anume: rambursarea împrumutului, plata dobânzilor, a comisioanelor, a unor avantaje speciale acordate creditorilor.

1.1.1 Structura datoriei publice

Datoria publică se stabileşte şi se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei: datoria publică guvernamentală şi datoria publică locală.

Datoria publică guvernamentală este o parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele României, de pe pieţele financiare.

Datoria publică locală este o parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare.

De asemenea, în funcție de termenul de rambursare a împrumuturilor, datoria publică se împarte în:

• flotantă, cuprinzând datoriile din împrumuturi pe termen scurt;

• consolidată, reprezentând pe cele din împrumuturi pe termen mijlociu sau lung.

În funcție de calitatea creditorilor, în unele țări se face distincție între datoria publică brută și datoria publică netă.

• Datoria publică brută reprezintă suma totală a efectelor publice, indiferent de deținătorii acestora.

• Datoria publică netă este formată din suma totală a efectelor publice obținute de persoanele fizice și juridice (cu excepția celor de drept public); nu cuprinde valoarea împrumuturilor plasate la instituțiile statului.

După natura obligațiilor asumate există:

• Datorie publică efectivă, ce evidenţiază totalitatea obligaţiilor financiare asumate direct de către stat de pe pieţele interne şi externe de capital;

• Datorie publică garantată, respective totalitatea obligaţiilor financiare garantate de către stat şi ai căror beneficiari sunt autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice şi agenţii economici.

În funcție de piața pe care este lansat împrumutul și de moneda în care este emis, datoria publică poate fi internă și externă.