Diagnosticul activității economice

INTRODUCERE

Firmele puternice dețin în cadrul lor un compartiment de analiză economico-financiară a cărei responsabilitate este de a efectua analize economice pe probleme, studii utilizate în practica managerială curentă sau de a efectua diagnostice globale. În cadrul firmelor mici care nu dispun de compartimente specializate de analiză, activitatea de analiză economică este realizată de fiecare compartiment funcțional, pe problemele care intră în competența acestora. Activitatea desfășurată de compartimentul de analiză economico-financiară constă în realizarea de rapoarte de diagnosticare pe probleme, diagnostice globale în cazul existenței disfuncționalităților în funcționarea întreprinderii, analiza pe bază de bilanț în scopul prezentării în cadrul ședințelor consiliilor de administrație, respectiv în adunarea generală a acționarilor.

Actualitatea temei: În contextul relațiilor economiei de piață, diagnosticul activității economice a întreprinderii este una din funcțiile de bază ale sistemului decizional. În baza acestui diagnostic, pot fi depistate rezervele interne de sporire a eficienței funcționării întreprinderii, care în procesul activităților desfășurate se realizează prin elaborarea unor măsuri concrete, ce asigură sporirea rezultatelor financiare, a indicatorilor rentabilității producției, financiare, capacității de plată și credibilității întreprinderii. Întreprinderile pot fi considerate în sens general, ca fiind organisme vii cu grad ridicat sau mai puțin ridicat de complexitate, și ca orice organism viu, se nasc, trăiesc și mor. Problema gestionării și administrării întreprinderii, indiferent de obiectul de activitate și de scopul propus este complexă. Unul dintre cele mai interesante și complexe demersuri, vizează abordarea demersului diagnosticului economico- financiar pentru evaluarea afacerilor, acest tip de diagnostic jucând un rol cheie în procesul de evaluare, și anume, rolul de sintetizare a concluziilor rezultate în urma efectuării celorlalte tipuri de diagnostic pe de o parte, iar pe de altă parte, rolul de asigurare a coerenței în cadrul relației diagnostic- metode de evaluare, îndeosebi în cazul metodelor bazate pe venit. Aprecierea diferențelor de performanță și poziție financiară depind de natura întreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate în gestionarea patrimoniului.

Entitățile economice utilizează analizele pentru a transforma informațiile în acțiune și pentru a obține avantaje pe termen lung. Practica a demonstrat că nu există management performant în absența unei metodologii și instrumente precise de gestiune și control; astfel că, în contextul nevoii de control în organizații, analiza-diagnostic este considerată un astfel de instrument pentru obținerea performanței. Definită la modul general, analiza-diagnostic reprezintă o investigare largă a principalelor aspecte economice, tehnice, sociologice, juridice și manageriale, efectuată în vederea identificării punctelor forte și a punctelor slabe ale activității interne a entității, [61,63] oportunităților și restricțiilor din mediul extern, precum și a cauzelor care le-au generat, pentru formularea recomandărilor de valorificare a punctelor forte/oportunităților și de eliminare sau atenuare a punctelor slabe/restricțiilor. Utilizarea analizei și diagnosticului în procesele manageriale dă posibilitatea transformării entității într-o organizație flexibilă, ușor adaptabilă la schimbările/variațiile fregvente ce au loc în mediul de afaceri. Diagnosticul și estimarea potențialului economic al întreprinderii reprezintă un instrument eficient de constatare a stării de „sănătate" a unităților de producție la un moment dat și de evaluare a perspectivelor lor de dezvoltare.

Creșterea complexității activității economice a agenților economici, urmare a evoluției mecanismelor pieței, are implicații majore în adoptarea deciziilor manageriale, în acest context se impune utilizarea unor metode științifice ce au la bază un aprofundat studiu al realității, pentru a stabili legăturile cauzale dintre fenomenele și procesele economice și factorii determinanți. Diversitatea problemelor ce vizează activitatea economico-financiar-contabilă a entității prin prisma relației cauză efect, impune studiul, analiza și interpretarea diagnosticului economico-financiar-contabil. Diagnosticul mediului extern al entității are menirea de a cunoaște publicul, utilizator de informație, fie de natură economică, de natură socială, de natură financiară sau fiscală. Cel mai des sunt analizați în mediul extern al unității, actorii-agenți economici, pe care îi considerăm concurenți pe piața produselor realizate de entitate. Diagnosticul mediului intern presupune determinarea stării de sănătate financiară a firmei la un moment dat, eventualele amenințări ce pot aparea și de corectare a activității economice pe mai departe. În cadrul acestei analize de obicei sunt verificate o serie de aspecte, precum: poziția pe piață, tendința de creștere, structura concurenței, caracteristicile și fidelizarea clienților, rnodul de organizare și distribuție, locul de amplasare etc. Ajustarea informațiilor trebuie obținute și procesate de entitatea ce face investigația și constă în valorificarea oportunităților de care dispune, valorificarea pe mai departe a punctelor forte, corectarea punctelor slabe descoperite, precum și evitarea amenințărilor identificate.

Diagnosticul mediului intern presupune determinarea stării de sănătate financiară a firmei la un moment dat, eventualele amenintări ce pot să apară și indicații de corectare a derulării activității economice pe mai departe. Diagnosticul mediului intern include și diagnosticul financiar-contabil, ca o abordare modernă a situației economico-financiare a firmei ce are bază metodologii consacrate de analiză economico-financiară a firmei, dar și cunoașterea unor concepte și termeni de specialitate. Rezultatele diagnosticului financiar-contabil, indiferent că este unul preventiv, sau unul de criză, constă în expunerea unor opinii și puncte de vedere originale, ce au la bază și raționamentul profesionistului analist.

Drept obiectiv de bază al tezei propuse pentru susținere servește elaborarea unui cadru teoretic privind aprecierea stării de performanță financiară a societații la 31.12.2017. Cînd problema diagnosticului este pusă din înteriorul întreprinderii (diagnostic financiar intern) utilizatorii pot fi conducătorii, acționarii actuali sau salariații. Obiectivul urmarit în acest caz este de a detecta eventuale situații de dezechilibru financiar și de a adopta noi decizii de gestionare a întreprinderii. Aceste decizii se bazează pe identificarea originii și cauzelor dezechilibrelor. Cînd problema este pusă din exteriorul întreprinderii (diagnostic financiar extern) utilizatorii pot fi analiștii financiari, acționarii potențiali, organisme bancare și financiare sau chiar statul. Obiectivul urmarit este capacitatea financiară a întreprinderii de a genera profit, capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea și solvabilitatea întreprinderii), precum și valoarea întreprinderii pe de o parte, iar pe de alta parte, pe stabilirea măsurilor de remediere a dezechilibrelor.