Cuprins
- Capitolul 1 Analiza diagnostic- abordare conceptuala si tipuri de diagnostic 1 1.1 Consideratii generale 1 1.2 Abordare conceptuala si tipuri de analiza diagnostic 9
- Capitolul 2 Metodologia de elaborare analizelor diagnostic si sursele informationale 14 2.1 Metodologia de elaborare a analizelor diagnostic 14 2.2 Sursele informationale 20
- Capitolul 3 Diagnosticul global al firmei. Modele de diagnostic global 41 3.1 Modelul SWOT 44 3.2 Modelul Rolland Berger 53 3.3 Modelul A. G. 54 3.4 Modelul CEMATT 57
- Capitolul 4 Prezentarea intreprinderii CONFEX S. R. L. 60 4.1 Scurt istoric si activitate 60 4.2 Prezentarea principalilor indicatori 60
- Capitolul 5 Diagnosticul global al firmei CONFEX S. R. L. 67 5.1 Scopul diagnosticarii 67 5.2 Studiu de caz 67 5.2.1 Diagnosticul juridic 67 5.2.2 Diagnosticul functiunii de productie 72 5.2.3 Diagnosticul functiunii de management, resurse umane si organizare 77 5.2.4 Diagnosticul comercial 89 5.2.5 Diagnosticul economico- financiar 91
- Capitolul 6 Concluzii generale ale modelului SWOT 131
- Capitolul 7 Rolul diagnosticului global al S. C. CONFEX S. R. L. in fundamentarea strategiilor 134
- Capitolul 8 Sistemul informatic 136
Extras din licență
In sens larg, analiza diagnostic este o metoda generala de cunoaştere, investigare si acţiune, având obiective precise, de la finalitatea de cunoaştere ştiinţifica a unor sisteme economico-sociale la identificarea unor problematici ale acestora, in scopul optimizării funcţionarii si creşterea performantelor lor.
Cunoaşterea comuna, este o cunoaştere de tip empiric, spontan, la nivelul simţului comun, născuta din experienţa profesionala. In contrast, cunoaşterea ştiinţifica presupune abordarea esenţei si cauzelor unor fenomene economico-sociale, făcând apel la cercetarea ştiinţifica sistematica, metodica, utilizând argumentaţii riguroase si probe in sprijinul verificării de tip adevărat-fals a unor enunţuri, aserţiuni sau rapoarte.
Cunoaşterea ştiinţifica furnizează demonstraţii ale unor opinii adoptate la nivelul simţului comun.
Dintre finalităţile mai importante ale analizei diagnostic pentru o întreprindere, enumerăm:
- Identificarea problemelor existente in activitatea întreprinderii si a cauzelor acestora pentru a lua masuri de remediere si reducere a riscurilor provenite din mediul extern concurenţial;
- Identificarea avantajelor competitive ale întreprinderii in ideea de a maximiza utilizarea lor pentru valorificarea oportunităţilor provenite din mediul extern concurenţial;
- Identificarea celor mai potrivite modalitatea de creştere a eficientei si eficacităţii, de creştere a profitabilităţii, de reducere a costurilor, in general de optimizare a activităţilor întreprinderii;
- Evaluarea efectului unor strategii ( de creştere, de menţinere sau de restrângere ) sau politici diverse de firma ( investiţionale, de finanţare, de dividende, de marketing, de resurse umane, etc. ) asupra activităţii si valorii întreprinderii;
- Pregătirea operaţiunii de evaluare a întreprinderii; din acest punct de vedere, analiza diagnostic trebuie sa permită evaluatorului sa identifice principalii determinanţi ai valorii afacerii.
Vom considera ca analiza desfăşurata in vederea evaluării, analiza fundamentala care respecta definiţia de mai sus a analizei diagnostic, numind-o pe scurt diagnostic sau analiza si intelegand prin aceasta diagnosticul complet (mediu extern si intern ). Când vom folosi precizarea tipului de diagnostic, semnificaţia va fi restrânsa ( exemplu Diagnosticul Financiar- Contabil cuprinde doar investigarea aspectelor economico- financiare ale firmei ).
Analiza fundamentala este o metoda de cunoaştere si investigare, prin care se încearcă estimarea valorii unei afaceri prin intermediul unor metode, modele si procedee complexe, bine puse la punct. In acelaşi timp presupune si acţiune, in cazul in care este urmata de tranzacţionarea titlurilor emise de întreprinderea analizata ( fie ca suport in procesul investiţional fie ca mijloc de stabilire a valorii unei firme necotate).
Abordarea analizei se poate efectua din diverse perspective. Vom prezenta in continuare pe cele mai importante.
1. Perspectiva sistematica asigura o prezentare logica a activităţii unei firme creând posibilitatea disecării si analizei detaliate a acesteia.
2. Perspectiva integratoare sau sistemica utilizează un diagnostic prin prisma întregului si nu a parţilor componente. Consecinţa este agregarea diagnosticelor pe componente- funcţiuni ale întreprinderii intre - un diagnostic global sau general, care oferă evaluatorului o imagine de ansamblu asupra situaţiei firmei.
3. Prin perspectiva potenţiala se considera ca potenţialul firmei este cel mai important atribut generator de valoare; din aceasta cauza, diagnosticul, ca si evaluarea, este de fapt o problema de potenţial. Scenariile previzionale valorifica aprecierile evaluatorului asupra potenţialului afacerii evaluate. Ele se transforma intre - o plaja de valori (opinii) asupra preţului afacerii, care pot sau nu fi confirmate de tranzacţiile efective înregistrate.
4. Din punct de vedere al perspectivei temporale, aprecierea viabilităţii unei firme trebuie sa se facă in funcţie de evoluţia in timp a potenţialului si a rezultatelor obţinute. Dinamica indicatorilor selectaţi de evaluator permite estimarea tendinţelor afacerii si previzionarea veniturilor si cheltuielilor viitoare.
Abordarea completa si utila evaluatorului, este aceea care, intre - o maniera sistemica, ţinând cont de dinamica dezvoltării firmei (perspectiva temporala) si de concepţia sistemica asupra întreprinderii, si propune stabilirea potenţialului funcţiunilor întreprinderii, agregând rezultatele intre - un diagnostic global sau general. Agregarea se va face in cadrul metodelor financiare prin intermediul scenariilor previzionale, in care vor fi valorificate concluziile diagnosticului, iar, in cazul metodelor patrimoniale, prin înglobarea constatărilor referitoare la existenta, utilitatea si capacitatea de a fi transformate in bani a activelor întreprinderii cat si a stării lor de depreciere.
Finalitatea diagnosticului consta in aprecierea stării de sănătate a firmei, inclusiv a riscului de faliment, in special in ipoteza continuării funcţionarii întreprinderii in orizontul previzional. Diagnosticul global este menit, ca intre - o forma sintetica sa pună in evidenta in ce măsura se realizează obiectivul major al activităţii firmei si care este potenţialul sau de dezvoltare viitoare.
Diagnosticul in vederea evaluării poate fi separat in trei faze distincte:
1. Pregătirea diagnosticului- consta in strângerea si trierea documentelor si informaţiilor necesare evaluării.
2. Analiza documentelor si a informaţiilor - este partea principala a diagnosticului, cea care permite evaluatorului sa cunoască mediul general si cel specific al firmei, sa determine locul acesteia in mediul sau concurenţial, cat si sa elaboreze scenariile previzionale de evaluare;
3. Redactarea in scris a concluziilor- constituie un fundament pentru alegerea ipotezelor, metodelor si coeficienţilor de evaluare
si pentru întocmirea previziunilor.
Bibliografie
1. A. Gheorghiu - Diagnosticul global al firmei, Revista Tribuna Economica nr. 49/1997
2. A. Isfanescu- Evaluarea întreprinderii, Editura Tribuna Economica
si colectiv 2001
3. C. Mereuta - Analiza diagnostic a societatilor comerciale in economia de tranzitie, Editura Tehnica ,1994
4. D. Manate - Diagnosticul si evaluarea intreprinderilor cotate si Necotate, IROVAL 2002
5.M. Chivulescu - Evaluarea economica si financiara a întreprinderii CECCAR 2001
6. I. Mihai - Analiza situaţiei financiare a agentilor economici,
si colectiv Editura MIRTON, 1997
7. N. Georgescu - Analiza economico- financiara, ASE 2001
V. Robu
8. A. Isfanescu, - Analiza economico- financiara a intrprinderiiC. Stanescu Tribuna Economica, 1999
9. M. Niculescu - Diagnostic global strategic,Ed.Economica 1997
10. V. Robu - Diagnostic economico- financiar, Romcart, 1994 D. Margulescu M. Niculescu
11. ANEVAR - Evaluarea întreprinderii, Bucuresti, 1998
12. ANEVAR - Catalogul standardelor ANEVAR
13. A. Isfanescu - Ghid practic de analiza economico- financiara Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1999
14. S. Stan - Coerente si corelatii in evaluarea întreprinderii, IROVAL 2001
Preview document
Conținut arhivă zip
- CUPRINS.doc
- Capitolul 33 1.doc