Economia și Revitalizarea Pieței Muncii

INTRODUCERE

Traversăm vremuri ameţitoare, societatea este într-o creştere accelerată, totul se perfectionează, totul se complică, totul se înnoieşte. Aproape în orice domeniu al activităţii umane există preocupări privind disfuncţionalităţile care pot să apară în interiorul lui şi, de aceea, se studiază cauzele, modul de apariţie şi manifestări a acestora, consecinţele lor. Crizele sunt astfel de disfuncţionalităţi. Economiştii analizează criza după criterii specifice, atribuindu-i caracteristicile unor fenomene cu urmări nefaste pentru organizaţii, instituţii şi grupuri sociale afectate: inflaţia, şomajul, stagnarea, recesiunea etc.

Economia de schimb constituie baza apariţiei, existenţei şi funcţionării pieţei. Datorită specializării agenţilor economici, satisfacerea nevoilor de consum nu se putea realiza decât prin intermediul schimbului de mărfuri. Piaţa este necesară pentru a realiza legatură dintre producători şi consumatori, oferind participanţilor informaţiile necesare pentru a putea decide ce, cât şi pentru cine să producă, dar şi ce, cum şi cât să se consume. Aceste informaţii nu pot fi ignorate în cadrul schimburilor economice.

În orice condiţii de timp şi spatiu, activitatea economică implică în mod obiectiv factorul muncă, menit să valorizeze sistematic resursele în interesul său. Ca şi ceilalţi factori de producţie, el se obţine prin intermediul pietei muncii, care se constituie într-un subsistem al economiei cu piata concurenţială. Tranzacţiile pe această piaţă au ca obiect munca sau forţa de muncă. Dacă forţa de muncă o înţelegem ca totalitate a aptitudinilor fizice şi intelectuale ce există în personalitatea vie a omului şi pe care le pune în funcţiune atunci când creează bunuri economice, înseamnă că munca reprezintă cheltuirea constientă a forţei de muncă. Ele formează un tot coerent, astfel ca folosirea sinonimă a celor două expresii, în teoria şi practica economică, este benefică pentru decizia care priveşte situaţia lor într-un flux economic.

Subiectul lucrării de diplomă „Economia şi revitalizarea pieţei muncii. Cazul judeţului Argeş” nu a fost uşor de abordat întrucât piaţa muncii, ca parte a sistemului economiei de piaţă, a ridicat şi ridică multe probleme teoretice şi practice care nu au fost lămurite pe deplin de către oamenii de ştiinţă din domeniul economiei.

Varianta aplicării unor modele de piaţă a muncii care au avut succese notabile în alte ţări, nu putea fi luată în calcul deoarece condiţiile economico-sociale de la noi nu permiteau astfel de transplanturi şi, cu siguranţă, dacă acestea ar fi fost realizate nu ar fi dat rezultate.

Prima parte a lucrării abordează aspecte privind conţinutul pieţei muncii şi principalele ei caracteristici, considerând necesară prezentarea condiţiilor economice şi social-politice care au precedat trecerea la economia de piaţă şi crearea unei noi pieţe eficiente a muncii.

Următoarea parte a lucrări este bazată pe informaţii concrete care pun în evidenţă starea economiei din România şi starea pieţei munci, ca apoi să urmeze o analiză a pieţei muncii în judeţul Arges.

Conţinutul pieţei muncii a constituit, în decursul timpului, obiectul diferitelor teorii opţionale, unele fiind favorabile muncii, altele fiind favorabile celorlalţi factori de producţie - capitalul sau factorul natural. Realitatea demonstrează că în acest context s-au acumulat elemente de continuitate potrivit cărora munca rămâne valoarea fundamentală care, prin creativitate ştiintifică, prin eficienţa şi moralitate caracterizează viaţa şi evoluţia individului şi comunitătilor umane pe diversele trepte de dezvoltare.

Esenţa problemei constă în a găsi un echilibru între o flexibilitate adecvată, care să-i ofere întreprinderii posibilitatea de a se adapta schimbărilor rapide de pe pieţele interne şi internaţionale şi să înlăture astfel orice bariere din calea creşterii eficienţei, şi un anumit grad de securitate a venitului pentru individ, contribuind astfel la reducerea şomajului şi a sărăciei. Astfel, protecţia mai redusă împotriva concedierilor va trebui să fie compensată prin acordarea unei asistenţe sporite din partea instituţiilor pieţei muncii, pe de o parte prin garantarea unui venit care să le asigure indivizilor un nivel minim de trai, iar pe de altă parte prin asigurarea unui acces mai eficient la programele active ale pieţei muncii.