Eficiență economică

Eficienţa, privită în sens general, se referă la întreaga viaţă social-economică, putând fi definită ca obţinerea unui maxim de efect cu minim de efort. În acest context, conceptul de eficienţă este aplicabil diverselor preocupări ale omului, inclusiv activităţii depuse în turism.

Deşi, ca nuanţă, înţelesul acestui concept continuă să difere de la o ramură de activitate la alta, totuşi, în linii mari, sensul eficienţei economice rămâne acelaşi, adică maximizarea rezultatelor cu minim de efort, respectiv de cheltuială de timp. Transpunând această cerinţă în termeni matematici, rezultă că:

Efect economic/efort economic = maxim

Efort economic/efect economic = minim

Eficienţa economică răspunde modului cum şi cât se folosesc resursele. Compararea efectelor cu eforturile care le-au determinat reprezintă de fapt numai o latură a eficienţei economice. Trebuie să se aibă permanent în vedere şi alte elemente cum ar fi: structura resurselor şi a rezultatelor (nu trebuie urmărite numai performanţele lor pur matematice, ci şi efectele faţă de societate), timpul (ce poate acţiona diferit asupra elementelor din structură), calitatea efectelor (rezultatele trebuie să prezinte reale utilităţi sociale).

Pentru a evalua eficienţa unei activităţi economice este necesar să se compare efectul cu efortul având în vedere permanent influenţa factorilor timp şi spaţiu şi trebuie ca fiecărui efort să îi fie atribuit numai efectul sau, şi fiecărui efect să îi fie recunoscut tot efortul depus.

În activitatea turistică, efectele utile au un caracter complex, astfel că eficienţa economică este strâns legată de cea socială. Problema eficienţei se pune peste tot unde se cheltuieşte munca socială, se consumă resurse materiale, umane şi financiare. Este cunoscut faptul că orice activitate economică trebuie să corespundă unor cerinţe concrete ale societăţii, să răspundă unor cerinţe reale ale vieţii materiale şi spirituale ale oamenilor.

În acest sens şi activităţii de turism îi revin sarcini multiple pe linia eficienţei economico-sociale. Dar eterogenitatea şi complexitatea produsului turistic conferă eficienţei o sferă mai largă de cuprindere şi evaluare. Eficienţa economică în turism are un caracter complex deoarece exprimă rezultatul unui ansamblu de activităţi specifice : turism intern, turism internaţional, alimentaţie, prestări servicii, desfaceri de mărfuri, transporturi turistice.

Într-o definiţie general acceptată, eficienţa este expresia raportului dintre efectul util (rezultatul) şi cheltuiala (efortul) făcută pentru obţinerea lui, formula de exprimare uzitată fiind următoarea:

E=Q/C

În care: ~ E ~ eficienţa economică

~ Q~ volumul anual al producţiei obţinute (valoric)

~ C~ volumul anual al cheltuielilor de producţie

Eficienţa presupune ca fiecare activitate să corespundă unor nevoi reale, să asigure recuperarea cheltuielilor sociale, să fie rentabilă, să contribuie la realizarea profitului.