Evaluarea societății Confort S.A. Timișoara

1. PREZENTAREA GENERALĂ A SC CONFORT S.A TIMIŞOARA.

1.1. ELEMENTE DE IDENTIFICARE

Denumirea : S.C. “CONFORT“ SA

Adresa : TIMISOARA STR. BAADER NR. 11

TELEFON : 056/134575

Numărul din registrul comertului : J 35/709/1991

E-mail : office@confort.dnttm.ro

1.2. MODUL DE CONSTITUIRE ŞI OBIECTUL DE ACTIVITATE

S.C CONFORT este o societate comercială dinamică, specializată, în executarea lucrărilor de instalaţii în construcţii, având o experienţă de peste 40 de ani în domeniu.

Societatea a fost pană în anul 1990 parte a Trustului de Antrepriză Generală Constructii Montaj Timisoara, iar, în urma desprinderii de acest trust a devenit societate independentă.

De-a lungul întregii sale existenţe societatea a pus în functiune o serie de obiective atât în judetul Timis cât şi în ţară.

S.C. CONFORT SA dispune de o echipa tânară, dinamică, precum şi de personal cu o bogată experienţă în domeniu, necesară în realizarea lucrărilor contractate.

Vom prezenta mai jos domeniile de activitate ale societăţii noastre :

-lucrări de proiectare pentru:

-instalaţii gaz, încălzire, sanitare, electrice, ventilaţii.

-lucrări de execuţie pentru :

- instalaţii interioare de încălzire, sanitare, electrice, gaz, ;

- reţele termice, reţele exterioare de apă şi gaz;

- reţele de canalizare;

- prefabricate de instalaţii(firide gaz,tablouri electrice, cutii hidranţi, cămine vane);

- prefabricate din beton (tuburi, garaje, placi şi stâlpi de gard, cămine vizitare şi de vane);

S.C CONFORT SA Timişoara are atestări în următoarele domenii :

- atestare S.C DISTRIGAZ NORD S.A;

- atestare S.C ELECTRICA S.A;

- atestare ISCULPAT;

- atestare ISCIR;

- autorizaţie metrologică pentru instalare aparate de masură (contoare);

S.C CONFORT S.A Timisoara foloseşte în lucrările pe care le execută tehnologii noi :

- încalzire prin pardoseală radiantă;

- pardoseli din poliuretan pentru săli şi terenuri de sport;

- echipamente moderne de încalzire şi climatizare;

1. 3. FUNCŢIUNILE FIRMEI

Funcţiunile firmei sunt: - funcţiunea de cercetare dezvoltare

- funcţiunea de producţie

- funcţiunea comercială - funcţiunea financiar-contabilă - funcţiunea de personal

Funcţiunea de cercetare dezvoltare

În condiţiile progresului tehnic contemporan, una din trăsăturile definitorii ale economiilor moderne este continua consolidare şi proliferare a organizaţiilor inovative caracterizate, la rândul lor, prin intensitatea deosebită a activităţilor de cercetare dezvoltare pe care le desfaşoară şi prin rezultatele apreciabile ale acestor activităţi.

Organizaţiile, indiferent de profilul lor şi de domeniul în care operează, joacă, concomitent şi cu intensităţi diferite, dublul rol de efect şi cauza ale schimbărilor ce se produc şi care dau conţinut progresului tehnic.

Activitatile de cercetare-dezvoltare, printre ale căror trăsături definitorii creativitatea este cea primordială, reprezintă un ansamblu prin care se operaţionalizează şi se transferă în practica economică şi socială cunoştinţele noi care concretizează progresul ştiinţific realizat într-o anumită perioadă.

În măsura în care aceste cunoştinţe noi se dovedesc necesare şi oportune în procesul dezvoltării societatii, ele trebuie transpuse în forme adecvate pentru a fi integrate în procesul respectiv, realizandu-se, astfel, progresul tehnic, care constituie o puternică forţă motrice a creşterii economice şi constă în perfectionarea bazei tehnice a producţiei, în perfectionarea tehnologiilor şi a formelor de organizare a producţiei, precum şi în înnoirea sau modernizarea continuă a produselor

Cercetarea computerizată reprezintă o investigaţie sistematică cu caracter original desfăşurată în instituţii specializate, în institute de învaţământ superior şi în unităţi productive.

Condiţiile indispensabile realizarii unei inovări de succes sunt: - existenţa unei strategii clare de perspectivă privind orientarea potenţialului creativ, a eforturilor inovaţionale şi stimularea acestora;

- stabilirea pentru perioade limitate a unor obiective precise carora să li se subordoneze toate eforturile inovaţionale;

- disponibilitatea tuturor resurselor necesare efortului inovaţional;

- cunoasterea temeinică a cererilor pieţei, anticiparea cererilor viitoare;

- armonizarea soluţiilor tehnice cu cele comerciale, adoptarea unor criterii de selecţie şi evaluare a proiectelor de inovare,care să asigure armonizarea necesară;

- mentinerea contractului strâns cu beneficiarii, cunoasterea îndeaproape a nevoilor acestora;

- evaluarea realistă a propriului potential inovaţional;

- integrarea profundă şi prin forme adecvate în activitatea stiinţifică şi tehnica de profil la nivel national şi internaţional.

Obiectivul general al activitatilor de cercetare-dezvoltare este de a asigura contribuţia sustinuta a acestora la realizarea obiectivelor generale ale organizaţiei. Contribuţia activităţilor de cercetare-dezvoltare la realizarea obiectivelor generale ale organizaţiei, se apreciază prin prisma aportului economic al proiectelor de inovare; în acest scop, fiecare proiect de inovare este apreciat în functie de contribuţia sa la realizarea obiectivelor organizaţiei, acordându-i-se , în consecinţă, un anumit grad de prioritate.

Firma poate adopta una din urmatoarele strategii ale activitatilor de cercetare dezvoltare:

1.strategia ofensivă-este proprie organizaţiei care urmăreşte dobândirea unei poziţii fruntase pe plan tehnic sau comercial, într-un domeniu, prin introducerea pe piaţă a noilor produse sau tehnologii înaintea altor unităţi competitoare;

2.strategia defensivă este caracteristica organizaţiei care urmăreste menţinerea poziţiei dobăndite pe plan tehnic, tehnologic şi comercial;

3.strategia imitativa constă în preluarea pe baza de licenţe şi achiziţii de know-how a realizărilor inovaţionale ale organizaţilor cu pozitii de vârf în domeniu, organizaţia care o adopta urmând, cu un anumit decalaj pe cele fruntase;

4.strategia dependentă este adoptată de o organizaţie de mică dimensiune care are rol de satelit sau de subordonat al unei unităţi mari căreia îi furnizează, în calitate de subcontractant, componente sau i-se efectuează diverse servicii tehnice;

5.strategia interstiţială este cea proprie unei organizaţii care, analizând punctele tari şi cele slabe ale unei organizaţii intens inovative, identifică slăbiciunile acesteia şi le exploatează convenabil în cazul în care corespund propriilor puncte tari.Funcţiunea de producţieFactorii care influenţează capacitatea de producţie şi utilizarea acesteia sunt următorii:

1.factori care privesc mărimea capacităţii:

- fondurile de investiţii disponibile pentru creşterea şi modernizarea volumului existent;

- gradul de modernizare al proceselor tehnologice;

- gradul de automatizare şi mecanizare al proceselor de producţie;

2.factori care privesc utilizarea acesteia:

- regimul de lucru (număr de zile lucrătoare pe an, numărul de schimburi pe zi, durata unui schimb, durata pauzelor);

- nivelul calificării forţei de munca;

- nivelul organizării producţiei şi al muncii;

- existenta locurilor înguste în fluxul de producţie;

- structura producţiei planificate ;

- modificarea calităţii, formelor şi dimensiunilor aplicaţiilor, faţă de cele prescrise în documentaţia tehnică;

- nivelul întretinerii bazei tehnice;

Acţiunea acestor factori determină mărimea diferenţei dintre capacitatea tehnică şi cea de regim, respectiv rezervele de creştere a potenţialului efectiv al unităţii productive. Activitatea de intreţinere şi reparaţii cuprinde, în organizaţia productivă lucrări ierarhizate din punct de vedere tehnic şi economic în trei categorii: întreţinere, revizie şi reparaţii.

Întreţinerea reprezintă un complex de operatii efectuate în sensul menţinerii în stare bună de functionare a bazei tehnice.

Revizia reprezintă un ansamblu de lucrări efectuate în scopul verificării modului în care obiectul reviziei s-a comportat în exploatare, constatării nivelului uzurii principalelor organe de lucru şi stabilirii opurtunităţii de efectuare a reparaţiilor.

Energia necesară desfăşurării activităţilor instituţiei şi consumul efectiv de energie se prezintă sub forma balanţei energetice care reprezintă un sistem de indicatori corelaţi, ce evidenţiază resursele energetice din producţia proprie, aprovizionate din tară sau din import, precum şi consumul de energie sub toate formele (consumuri pentru producţie) specificându-se unităţile consumatoare, consumul pentru iluminat, alţi consumatori, pierderile eventuale) pe o anumită perioadă pe baza normelor de echipare a locurilor de muncă.

O atenţie