Evaluatea unei firme pe bază de venituri și efectele sale

INTRODUCERE

Activitatea de evaluare este o profesiune caracterizată prin faptul că experienţa şi cunoştinţele sunt însuşite şi transmise din generaţie în generaţie şi că se respectă standardele profesionale. Această activitate este o profesiune specifică economiei de piaţă, a cărei utilitate publică este impusă de interesele investitorilor de a face tranzacţii cu diferite tipuri de proprietate.

Necesitatea evaluării derivă din necesităţile utilizatorilor acestui serviciu de consultanţă, respectiv investitorii actuali şi potenţiali, personalul angajat, creditorii, instituţiile specializate ale statului şi publicul larg.

În multe ţări, evaluatorii au înfiinţat asociaţii profesionale, bazate pe asociere, care să le reprezinte interesele şi să reglementeze activităţile firmelor de evaluare şi a evaluatorilor individuali.

În această lucrare tema tratată este un studiu de evaluarea conform standardelor si metodelor de evaluare, studiul de caz desfăşurându-se pentru societatea Euroconstruct S.A

Problematica temei este strucurată în patru capitole. Primul capitol prezintă modul de organizare al contabilitatii veniturilor, în capitolul al doilea se face prezentarea generala a societăţii comerciale Euroconstruct S.A.

În capitolul al III-lea putem observa analiza structurii financiare a activelor si pasivelor firmei S.C. Euroconstruct S.A

Capitolul IV ne prezintă ca studiu de caz evaluarea S.C. Euroconstruct S.A. prin metodele de evaluare bazate pe actualizare si capitalizare.

In final sunt prezentate concluziile şi bibliografia aferenta lucrarii.

- CAPITOLUL 1 –

CONTABILITATEA VENITURILOR

1.1. Organizarea contabilităţii veniturilor

Veniturile sunt reprezentate de totalitatea operaţiilor economice care afectează patrimoniul întreprinderii prin mărirea activului, dacă se fac încasări în numerar ori dacă se înregistreză în prealabil creanţele asupra clienţilor, sau prin diminuarea provizioanelor, dacă acestea rămân fără obiect.

Ca şi în cazul cheltuielilor, contabilitatea veniturilor se realizează în condiţiile unei contabilităţi de angajamente, respectiv contabilizarea acestora se face în momentul constatării lor, indiferent de data încasării lor.

În procesul de creare a veniturilor se delimitează trei momente: producţia, vânzarea şi încasarea.

Producţia reprezintă momentul creării rezultatului ca produs al activităţii consumatoare de resurse materiale, financiare şi umane.

Vânzarea reprezintă momentul transferării dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.

Încasarea reprezintă etapa în care dreptul de creanţă din vânzare se transformă în bani.

Aceste trei momente pot să aibă loc succesiv sau simultan. De regulă, etapele de creare a veniturilor nu se suprapun în timp.

Contabilitatea presupune respectarea principiului independenţei exerciţiilor, în care caz toate operaţiile care determină cheltuieli şi venituri sunt înregistrate în momentul producerii lor. Fiecare unitate patrimonială îşi organizează şi o contabilitate a angajamentelor. În această situaţie principiul angajării veniturilor presupune individualizarea şi reflectarea acestora în momentul obţinerii şi vânzarea produsului, lucrării sau serviciului.

Respectând principiul individualizării rezultatului, este necesar să fie delimitat momentul în care veniturile şi cheltuielile se consideră realizate, iar pe această bază imputarea cheltuielilor coresponzătoare, în vederea delimitării rezultatului net. În acest scop a fost adoptat în noul sistem contabil principiul recunoaşterii venitului, realizat în momentul transferării dreptului de proprietate, deci al vânzării către cumpărător (client). Pornind de la acest principiu se determină în mod corespunzător cheltuielile care reprezintă efortul care a generat veniturile.