Evaziunea fiscală - concept și forme de manifestare

INTRODUCERE

Am conceput această temă deoarece sunt foarte multe de vorbit despre evaziunea fiscală și mai ales în zilele noastre când toți contribuabilii încearcă să se sustragă de la plata impozitelor, să înșele Fiscul.

Lucrarea se constituie într-o încercare de a sintetiza cât mai coerent considerațiile teoretice cu privire la evaziunea fiscală în vederea unei analize de ansamblu a acesteia, realizând un studiu de caz menit să evidențieze, explicit, îndeosebi prin intermediul limbajului universal al cifrelor, impactul evaziunii fiscale asupra veniturilor.

Conținutul lucrării se sprijină pe un amplu material de documentare: lucrări teoretice de specialitate, informare electronică, publicații cotidiene și periodice, legislație și acte normative în vigoare.

Lucrarea este structurată pe două capitole, prin care se încearcă o abordare închegată a evaziunii fiscale, susținută cu informații de actualitate, urmărind evoluția acesteia în decursul anilor, precum și sublinierea actualelor tendințe în abordarea evaziunii fiscale.

Evaziunea fiscală nu este o simplă infracțiune, ea reprezintă un fenomen care evoluează continuu și este probabil la fel de vechi ca și statul.

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă importanță cu care statele de astăzi se confruntă și ale cărui consecințe nedorite caută să le limiteze cât mai mult, eradicarea fiind, practic, imposibilă. Efectele evaziunii fiscale se repercutează direct asupra nivelurilor veniturilor fiscale, conduce la distorsiuni în mecanismul pieței și poate contribui la inechități (mărirea lor) sociale datorate „accesului” și „înclinației” diferite la evaziunea fiscală din partea contribuabililor.Multitudinea obligațiilor pe care legea fiscală le impune contribuabililor, sau mai ales povara acestor obligații au făcut să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligațiilor fiscale. Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă și ingenioasă pentru motivul că Fiscul lovind indivizii în averea lor îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc. Evaziunea fiscală e o noțiune foarte dificil de precizat, în plus nu există o definiție legală a fraudei fiscale. Dacă se vorbește de fraudă, se vorbește în aceeași măsură de frauda legală sau legitimă, de frauda ilegală , de evaziune internațională, de evaziune legală, de evaziune ilegală, de paradisuri fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din fața impozitului, de libertatea alegerii căii celei mai puțin impozitate sau subestimarea fiscală, frauda la lege sau economia subterană.

Juriștii români au fost preocupați încă de la începutul secolului de definirea evaziunii fiscale, în acest scop dându-se diferite definiții cum ar fi: “totalitatea procedeelor licite și ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag în totalitate sau în parte averea lor,obligațiilor stabilite prin legile fiscale”, sau “sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele și veniturile impozabile”.

Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple: prevederi legale ce favorizează eludarea fiscului, modul de aplicare a legilor ce permite sustragerea de la impozitare, contribuabilii care cu o mentalitate nesănătoasă recurg la felurite metode de a-și ascunde materialul impozabil, corupția organelor fiscale, repartizarea inechitabilă a cotelor de impozite pe grupe de venituri și categorii sociale.

Sistemul de impozitare actual poate duce chiar la scăderea muncii, oamenii nu mai sunt impulsionați să presteze muncă suplimentară căci veniturile astfel câștigate le vor fi luate la impozitare, ceea ce impulsionează munca la negru și implicit sustragerea de la impozite.

Gradul ridicat de specializare al infracțiunilor de evaziune fiscală reclamă pentru prevenirea și combaterea lor efortul concentrat al mai multor instituții ale statului: Garda Finaciară, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Finaciar de Stat,Departamentul de combatere a crimei organizate şi serviciul economic din cadrul Poliţiei, departamente economice ale serviciilor secrete.

Se apreciază că direcțiile de acțiune care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale trebuie să acopere trei domenii: legislativ, administrativ și social.

În România, creșterea semnificativă a evaziunii fiscale devine tot mai dramatică;spiritul de evaziune fiscală se naște din simplul joc al interesului, oricare ar fi cota impozitului pus în sarcină, natura omenească are întodeauna tendința să pună interesul general în urma interesului particular.Ea e înclinată să considere impozitul mai mult ca pe un prejudiciu și nu ca pe o legitimă contribuție la cheltuielile publice și să vadă întodeauna cu ochi răi pe acela care vrea să-i micșoreze patrimoniul. Astfel din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au căutat să reducă obligațiile fiscale, recurgând la tot felul de metode ingenioase.

Principala problemă cu care se confruntă România în materie de reglementări fiscale este lipsa corelațiilor dintre aceste legi. Mai mult, legile nu sunt clare în privința prevederilor și a instrucțiunilor de implementare. Astfel cei impozitați, dar și controlorii financiari au mai multe posibilități de a eluda legea fiscală și achitarea obligațiilor financiare.

În concluzie, adoptarea și aplicarea unui cadru legislativ modern și transparent,coroborate cu motivarea personalului din instituțiile respective ar fi de natură să diminueze efectele nocive ale acestui adevărat flagel economic al lumii contemporane, dar și să creeze premise pentru o mai bună cooperare cu fiecare contribuabil, pentru dezvoltarea conștinței civice a acestuia în ceea ce privește obligațiile față de statul pe care trebuie să-l perceapă ca pe un protector și nu ca pe un spoliator.

CAPITOLUL 1

Evaziunea fiscală: concept şi forme de manifestare

1.1.Noţiunea de evaziune fiscală şi cauzele ei

1.1.1.Definire şi delimitare conceptuală

Evaziunea fiscală constituie la momentul prezent un fenomen economic şi social complex ce se întalneşte deopotrivă atât pe plan naţional, cât şi pe cel internaţional.

„Evaziunea fiscală a apărut o dată cu statul şi va dispărea o dată cu statul”-Vasile Bârlea.

Geneza evaziunii fiscale este indisolubil legată de stat şi apariţia lui.De-a lungul istoriei, formele de manifestare au evoluat odată cu dezvoltarea economico-socială.Sustragerea de la plata obligaţiilor a fost o preocupare istorică a celor care trebuiau să le plătească.

Spre deosebire de sintagma „economie subterană” care are origine relativ recentă,activităţile sale componente: frauda, contrabanda, munca la negru, producţia clandestină, care fac parte din nucleul dur al activităţilor subterane, au origini vechi, însoţind, în forme de manifestare adaptate diverselor etape istorice, evoluția societăţii omeneşti.

Virgil Condescu arată că, multitudinea obligaţiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor ca şi, sau mai ales, povara acestor obligaţii nu a putut decât să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligaţiilor fiscale: „Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă şi ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc”.

Există o psihologie a contribuabililor, amplificată de lipsa unei educaţii fiscale, la care se adaugă dimensiunea presiunii fiscale, deficienţele legislative şi administrative ale gestionării impozitelor, de a se sustrage parţial sau total de la plata obligaţiilor fiscale care le revin.Aceasta cu atât mai mult, cu cât omul prin natura sa mentală, emoţională şi educaţională, este înclinat în general, să pună interesul individual înaintea celui general al societăţii, chiar atunci când acceptă necesitatea existenței impozitului.

Implicaţiile evaziunii fiscale sunt de natură economică și socială.Pe plan economic aceasta influenţează desfășurarea normală a concurenţei.Sub aspect social determină creşterea obligaţiilor fiscale suportate de restul contribuabililor şi nemulţumirii în rândul membrilor societăţii.