Evoluția Spatiului Concurențial în România după Aderarea la Uniunea Europeană

INTRODUCERE

În cadrul Uniunii Europene, necesitatea asigurării condiţiilor propice unei concurenţe libere a constituit însăşi raţiunea creării pieţei unice interne Regulile în domeniul concurenţei nu reprezintă un scop în sine, ci o premisă a funcţionării eficiente a pieţei interne unice, un sistem care să asigure o concurenţă nedistorsionată pe piaţa internă Conceptul de piaţă internă practic s-a identificat cu esenţa politicii în domeniul concurenţei şi anume încurajarea eficienţei economice prin crearea unui mediu favorabil inovaţiei şi progresului tehnologic, care să protejeze interesele consumatorului

În construcţia europeană, toate strategiile importante (inclusiv agenda de la Lisabona) au avut ca premisă şi obiectiv primordial asigurarea unei concurenţe libere, iar mijloacele şi instrumentele utilizate pentru atingerea lui au fost permanent revizuite, modificate, adaptate noului context Într-un discurs, comisarul pentru concurenţă preciza: „Am creat deja o Piaţă Unică Europeană şi au dispărut multe bariere din calea comerţului şi dezvoltării Dacă Europa trebuie să-şi atingă întregul potenţial pentru dezvoltare, este nevoie să ne asigurăm că Piaţa Unica oferă un mediu care răsplăteşte acele afaceri ce inovează, investesc în cercetare-dezvoltare şi furnizează produse de mai bună calitate şi la preturi mai mici Acesta este rolul concurenţei Concurenţa conduce la competitivitate, creştere economică şi productivitate O politică a concurenţei eficientă şi bine condusă este atât o premisă obligatorie cât şi un instrument cheie pentru realizarea Agendei Lisabona ”

Acest început de mileniu constituie pentru multe ţări o provocare: integrarea în spaţiul european nu presupune doar împărtăşirea unor principii şi valori comune, ci mai degrabă capacitatea de a face faţă forţelor competitive din cadrul Uniunii Pornind de la acest criteriu esenţial, ţările aspirate (printre care şi România) au trebui să-şi construiască un sistem legislativ şi instituţional, care să le ofere nu numai posibilitatea îndeplinirii criteriilor pentru aderare, dar mai ales certitudinea supravieţuirii după acest moment pe o piaţă cu peste 500 milioane de consumatori Dacă lucrurile au mers cât de cât în linie dreaptă din punct de vedere legislativ, majoritatea ţărilor din regiune reuşind să adopte reglementări adaptate cerinţelor şi specificului intern, implementarea acestora a creat de cele mai multe ori avertismente şi nemulţumiri din partea Comisiei Europene

Cel mai puternic impediment l-a constituit asigurarea independenţei autorităţii cu rol în acest domeniu, supusă unor presiuni greu de evitat: necesitatea creării unui mediu concurenţial într-un sistem economic în care statul a jucat un rol important Deşi, cele mai multe dintre impedimente au fost înlăturate până la momentul aderării, capitolul concurenţă s-a dovedit a fi unul din cele mai dificile şi a dat multe emoţii candidatelor Nici România, nu a făcut excepţie de la regulă

CAPITOLUL I

CONCEPTE GENERALE ALE CONCURENȚEI

1 1 Noțiunea și trăsaturile concurenței

Concurența nu are o definiție unanim acceptată, ea având semnificație în funcție de context Una din caracteristicile generale ale concurenței este aceea când una sau mai multe persoane se străduiesc să relizeze un anumit obiectiv și că realizarea acestui obiectiv de către una dintre persoane determină un grad mai scăzut de realizare al aceluiași obiectiv de către celalată persoană, dar nu o exclude din sfera de activitate Acestă definiție se aplică cu ușurință in diverse domenii ale vieții

Privită din punct de vedere economic,concurența este întotdeauna legată de tranzacții piață, de cerere și ofertă și de procesul schimbului Mai exact se poate spune că există concurență economică, dacă consumatorului poate alege între mai multe alternative și poate astfel să aleagă alternativa cea mai convenabilă preferințelor sale.