Evoluții și tendințe ale pieței valutare în România

CAPITOLUL 1: SFERA PIEȚELOR VALUTARE ȘI OPERAȚIILE DE PE PIEȚELE VALUTARE

1.1. Conceptul de piață valutară și participanții la tranzacții

Piețele valutare au apărut ca efect al folosirii monedelor naționale în reglementările schimburilor internaționale. Acestea pot fi numite și centre ale comerțului cu valute. După numărul tranzacțiilor efectuate, piața valutară este cea mai mare piață internațională cu prețuri în mișcare și valute tranzacționate undeva în lume în fiecare oră din fiecare zi lucrătoare.

Piața valutară este o componentă a pieței financiare și poate fi definită ca ansamblul relațiilor financiar-valutare prin care se realizează operațiunile de vânzare și de cumpărare de monede străine (valute) la nivel internațional . Piața valutară asigură formarea cursului valutelor exprimat în moneda națională. Aceasta permite accesul persoanelor fizice și juridice la schimburile internaționale, la deplasări în străinătate, asigură deținătorilor de valută locul necesar pentru a vinde, iar din confruntarea cererii cu oferta rezultă cursul de schimb.

O altă abordare a piețelor valutare le conferă acestora postura de centre sau locuri în care se confruntă cererea și oferta de valută și se stabilește cursul de schimb.

Piețele valutare nu sunt limitate geografic, acestea pot avea caracter național sau internațional și sunt diferite în funcție de localitățile în care sunt amplasate și de operațiile pe care le efectuează. Principalele piețe valutare sunt la Londra, Paris, New York, Zurich, Frankfurt și Tokyo.

Prin noțiunea de valută înțelegem moneda națională a unei țări folosită ca instrument de plată și de rezervă la nivel internațional. De exemplu, leul românesc este monedă națională în România pentru orice rezident atunci când îl folosește în interiorul țării și este valută cand este folosit pentru plata unor bunuri din străinătate. Leul este valută și pentru nerezidenții din România.

Valuta poate fi reprezentată sub formă de valută efectivă sau valută de cont . Valuta efectivă este valuta care se prezintă sub formă de numerar - cash și este utilizată într-un volum mai mic în relațiile internaționale (în general în turism). Valuta de cont este valuta care se află sub forma disponibilităților în conturi deschise la bănci sau la alte instituții financiare de credit și este folosită într-un volum foarte mare în relațiile internaționale.

Valutele pot fi: convertibile și neconvertibile . Valutele convertibile sunt acele valute care se pot preschimba cu alte monede, în mod liber, fără restricții, prin vânzarea și cumpărarea pe piață. Valutele neconvertibile sunt acele valute care sunt recunoscute de către statul emitent doar în cadrul granițelor sale.

Conform Statutului FMI, convertibilitatea reprezintă un drept general de a achiziționa liber valută de pe piață și de folosire a acestei valute pentru plăți și tranzacții internaționale.

Fiecare valută are un simbol standard alcătuit din trei litere. Primele două litere simbolizează țara, iar a treia numele valutei. De exemplu dolarul canadian, potrivit standardelor de clasificare ISO, se notează CAD, unde CA provine de la Canada, iar D de la dolar (CH de la francul elvețian provine de la Confederation Helvetica) .

Piețele valutare au diferite caracteristici naționale determinate de modul în care este legiferat schimbul internațional de la o țară la alta. De aceea piețele valutare se supun legislației financiare și monetare ale statului pe teritoriul căruia iși efectuează activitatea.

Printre caracteristicile importante ale pieței valutare se remarcă :

- piața valutară nu are o poziție geografică, aceasta fiind o rețea de legături electronice între dealerii din diferite bănci;

- pieța valutară se supune legislației monetare și financiare a statului pe teritoriul căruia funcționează;

- pe piața valutară cererea și oferta pot fi deformate deoarece sunt situații în care tranzacțiile se îndepărtează de latura economică și au caracter speculativ;

- pe piața valutară cursul valutelor se stabilește prin confruntarea directă a cererii cu oferta, în limitele stabilite de lege;

- piața monetară este formată dintr-un ansamblu de bănci comerciale, care au incluse în activitatea lor operațiuni cu valute, case de schimb valutar, instituții nebancare și o bursă monetară.

Piața valutară joacă un rol foarte important în dezvoltarea afacerilor unei tări datorită faptului că îndeplinește unele funcții utile, printre care :

- acționează ca un punct central în care sunt stabilite prețurile pentru diferite valute;

- transferă puterea de cumpărare în diferite țări, ceea ce duce la sporirea fezabilității comerțului internațional și a investițiilor străine;

- investitorii de pe piața valutară pot să acopere sau să reducă riscul pierderilor datorate schimbărilor nefavorabile ale cursului de schimb;

- piața valutară permite comercianților să identifice oportunitățile fără riscuri;

- piața valutară facilitează funcția de investiții a băncilor și a comercianților care sunt dispuși să-și expună întreprinderile la riscurile valutare.

Obiectul activității pieței valutare este, în principal, vânzarea și cumpărarea de valute, acestea putând fi considerate mărfuri. Astfel, pentru a pune în contact ofertanții și solicitanții de valută, piața valutară are nevoie de intermediari.

Participanții la tranzacțiile de pe piața valutară sunt :

- băncile comerciale, băncile centrale și instituțiile financiare;

- operatorii specializați (dealerii și brokerii);

- societățile comerciale;

- persoanele fizice.